Ziua Armatei… care dintre ele?
Probabil, datorit? tat?lui meu, de mic copil am avut o obsesie fa?? de armat? ?i militari în sine, obsesie de care nu credeam c? o s? m? vindec vreodat?. S?rmanul tata m? plimba pe str?zile vechiului Târgu-Jiu ?i cu ochi arz?tori, precum l?mpa?ul unui miner mi-a spus: „Uite, tat?, ?sta e general! Are dunga ro?ie tras? pe marginea pantalonului, dung? ce se nume?te vipu?c?.“
Ce s? mai zic? Cred c? pe la 7-8 ani ?tiam toate gradele militare ?i inima sim?ea furnic?turi pl?cute ori de câte ori vedeam o ?inut? verde pe strad?. Ce s? mai zic? M? îndoctrinase tata ?i nu suportam mili?ienii ?i ?inuta albastr? sub nicio form?, de nicio culoare ?i nici m?car b?tut. Al meu p?rinte fusese gr?nicer, o arm? grea în vremurile în care pe fâ?ie românii se aruncau dispera?i pentru a fi mai aproape de occident.
Pe 25 octombrie ar trebui, trebuie s? s?rb?torim Ziua Armatei. Eu, unul, o s?rb?toresc chiar dac?, uneori, mi-e sil?… De ce mi-e sil?? Pentru c? oricât? simpatie îmi implementase al meu tat? fa?? de ?olul militar am fost nevoit s? jur ?i eu credin?? patriei mele. Ironia sor?ii, eu am fost „albastru“ ?i nu „verde“ ca taic?-miu. Eram urma? al fostelor trupe de securitate, eram jandarm cu carnet de serviciu vizat la zi ?i, drag? omule, chiar începusem s? iubesc uniforma aia ca pe ochii din cap.
Iubeam, respectam ?i, cu siguran??, apreciam tot ce iubise ?i tata… Ordinea, disciplina ?i dreptatea. Nu o s? uit niciodat? vorbele unui ofi?er care la peste 1.000 de n?t?r?i ce puseser? ?i ei mâna pe pu?c? pentru prima oar?, cuvinte care au dat alinare unui suflet speriat de ?inuta militar?, de neprev?zut, ca s? nu mai vorbesc de atâtea ?i atâtea pove?ti ce le auzisem despre milit?rie ?i armat?. „B?i, nu m? intereseaz? ai cui sunte?i, cine sunte?i, mie îmi ar?ta?i c? sunte?i b?rba?i când merge?i ?i raporta?i punctajul realizat la tragere“.
Suflete de om, parc? g?sisem dreptatea, parc? vorbele unor ?mecheri care se l?udau cu p?rin?ii directori, avoca?i sau medici nu mai aveau nicio putere asupra mea ?i, dintr-o dat?, ?inuta de instruc?ie sau de misiune, precum ?i arma din dotare deveniser? cele mai pre?uite obiecte din via?a mea. Sun? a comunism, nu-i a?a? Sun? a comunism, îns?, toat? povestea asta de dragoste între mine ?i haina militar? ?i, inclusiv, între mine ?i Jandarmerie nu a durat mult.
La trageri, sub 28 de puncte (din maxim 30) nu am realizat niciodat?, la arest nu am ajuns, iar în misiuni primeam calificativul foarte bine de fiecare dat?, dar totu?i „feti?ele“ care au tremurat cu grenada defensiv? în mân? mergeau acas? în permisii, iar eu nu. Da, vorbesc despre copiii de doctori, avoca?i ?i alte personalit??i ale timpului. Am început s? m? scârbesc când ie?eam în patrulare pentru a înso?i un poli?ist, iar acesta din urm? cerea ca un milog taxe de protec?ie ?i ultimului barman din Dr?g??ani, ?i ultimei curve din Autogara Militari sau Pia?a Crânga?i din Bucure?ti.
Asta e armata pe care o iubisem, în care crezusem atât de mult? Nu, mul?umesc, nu mai vreau s? fiu un simplu milog în uniform?, s? fiu b?taia de joc a jmecherilor care ?tiau c? nu am ce le face, pentru c? superiorii mei au primit daruri ?i alte favoruri de la b?ie?ii de b?ie?i.
Am avut ocazia de mai multe s? r?mân ori s? merg înapoi în jandarmerie, îns?, spiritul nebunesc al copil?riei ce c?l?tore?te spre drumul b?rb??iei fusese murd?rit urât de tot de c?tre ni?te nesim?i?i ce î?i spuneau militari ?i, pe deasupra, mai aveau preten?ia s? fie ?i respecta?i. Aveau nevoie oamenii de bani, aveau nevoie de curve pe care le amenin?au, dar doreau s? par? ni?te domni.
A?a cum v-am mai spus, 25 octombrie este, oficial, Ziua Armatei Române… A?i s?rb?tori, dar nu ?tiu pe care armat? s? o s?rb?toresc. Când vorbesc despre armat?, vorbesc exclusiv despre jandarmi, pompieri, lucr?tori din penitenciare, tanchi?ti, aviatori, marinari ?i to?i ceilal?i… A?i vrea s? vorbesc despre soldatul român, ??ranul care poate nici nu ?tia s? trag? cu arma ?i era aruncat în prima linie. El trebuie s?rb?torit întâiul.
Nu v? speria?i, nu sunt anti-armat?, fratele meu este militar de carier?, îns?, acum de Ziua Armatei, acum când vorbim de tor?ionarii din penitenciare ?i de pensiile militarilor stau ?i m? întreb: care dintre voi a?i fost militari, m?? ?ia care num?ra?i solda?ii la cules de porumb ?i la adunat de balo?i de paie? ?ia care intra?i în min? dar avea?i epole?i pe umeri? ?ia care ridica?i blocuri ?i nu v? numea?i zidari, ci plutonieri? Voi vre?i pensii speciale? Voi a?i fost armata? În ce r?zboaie a?i luptat voi?
Fratele meu m? combate ?i îmi zice c? haina militar?, indiferent de faptul c? era vorba de militarii din agricultur? sau din construc?ii aducea o responsabilitae mai mare! Ce vorbe?ti, Gheorghe, tu? Stau ?i te întreb bunule cititor ce p??ea un tehnician veterinar de la colectiv c?ruia îi mureau 3-4 vaci… P??ea multe, poate mai multe decât un militar ?i s?rac? inim? a lui are ast?zi o pensie de 500-600 de lei.
Care militari, m?? ?ia care m? d?deau cu burta de p?mânt pân? m? g?seau dracii ?i îmi spuneau în fa?? c? dac? nu vine tata cu damigeana de vin ?i cu coco?ul t?iat la poart? nu o s? mai v?d casa decât în fotografie? ?ia? ?ia vor pensii speciale? Militarii de azi merg ?i ei la desz?peziri, sunt trimi?i în r?zboaie în toate col?urile p?mântului, dar nu primesc nici m?car banii de ?inut? ?i, unii dintre ei, nu îndr?znesc s? se mai gândeasc? la pensii.
Cine vrea pensii speciale? Nenoroci?ii care în Penitenciarul Târgu-Jiu loveau cu s?lb?ticie cu ciocanul de lemn primii de?inu?i ie?i?i în cale pentru a se face lini?te în pu?c?rie? (Gardienii din penitenciarele ??rii au în dotare cioc?nele de lemn cu care verific? anumite grilaje pentru a observa dac? sunt t?iate sau nu) Care militari, m?? ?ia care au omorât elitele? Când vorbesc despre elite m? refer ?i la ultimul ??ran care ?i-a încropit o gospod?rie mai ac?t?rii, nu ?tia prea mult? carte, îns? b?ie?ii de b?ie?i l-au luat la ture pentru c? era mai deosebit.
Aud obr?znicia ?i nesim?irea pe care o folosesc ni?te nemernici drept scuz?: „a?a m? obliga statul ?sta era ordinul“. Prietene, mai du-te cu vaca, c? nu te-a obligat nimeni s? te faci tor?ionar sau plotonier ce a?tepta pachetele solda?ilor ca pe pâinea cald?. Dac? ai fost numit într-o astfel de func?ie înseamn?, tat?, c? m?t?lu?? comb?teai serios cu partidul împotriva „asupritorilor“ ?i de aia ai ajuns ?ef de brigad? la cules porumbi, ?ef de schimb în minerit sau responsabil cu sacii de ciment pe ?antiere, dar ai preten?ia c? ai fost militar.
Mi-e sil? s? mai vorbesc de mili?ienii care, de obicei ni?te prostovani proveni?i din familii vai mama lor b?teau în stânga ?i în dreapta ca nu cumva cineva s? deranjeze regimul ?i, implicit, bun?starea lor.
Închei amintindu-mi un reportaj pe care l-.am urm?rit pe Discovery, poveste ce f?cea referire la ofensiva sovietic? împotriva Germaniei naziste. Istoricii acestui canal spuneau c? ofi?erii români î?i tratatu subalternii ca pe ni?te animele, lovindu-i, oferindu-le condi?ii de via?? în care nici animalele nu puteau supravie?ui.
Cât de dragi mi-au fost mie vestitele „Povestiri Istorice“, cât de mult ?in la imaginea ??rii mele, cât de mult iubesc armata ??rii mele, îns?, nu pot s? nu m? întreb… Ziua Armatei, care armat??
Aurel M?ce?anu
24.10.2013. 21:57
Acest articol n-are nici un comentariu.
0 Comments