SPORT Renaştere, marcă înregistrată
de C?t?lin PAS?RE
Dup? Evans ?i Nikolic, parc? era timpul ca un român s? conduc? destinele Energiei. Echipa de baschet avea nevoie de un “reset” ?i în opinia mea a g?sit omul perfect. Florin Nini pare la prima vedere un specialist în rena?teri, iar iubitorii acestui sport au motive de entuzisam. Valoarea ?i adâncimea lotului, amintesc de primul sezon ?i dac? nu va avea loc o calamitate, Energia va juca dup? 4 ani, din nou, în Final Four.
G?l??eanul nu a avut parte de o primire plin? de entuziasm la Tg-Jiu. Pe la col?uri se auzea c? Liga Na?ional? ar fi o p?l?rie prea mare, c? baschetul feminin nu e sport “omologat” sau c? a antrena na?ionala de fete nu e lucru curat. Mai mult, Nini a avut ?i “tupeul” s? cear? un birou la Sala Sporturilor, ceea ce i-a conferit imediat eticheta de antrenor fi?os. Absen?a de pe banc? tehnic? la ultimul turneu de preg?tire al echipei, îl ?i pusese pe f?ra?, iar unii îi cântau prohodul din presezon.
Pe noul antrenor nu-l prea d? îns? orgoliul afar? din cas?. La ultimul meci cu Pite?ti a estimat c? ?ansele sunt egale, de?i Energia avea s? m?ture pe jos cu oaspe?ii. A fost re?inut tocmai pentru a-i ?ine conecta?i pe juc?tori, care bifaser? 3 victorii la rând.
Slobodan, de pild?, ar fi procedat diferit. Pentru el echipa lui era favorit? în fiecare meci. Dar Nikolic, era ?i un mare amator de pariuri sportive. Asta o ?tie toat? lumea din ora?. Atât de încrez?tor a fost sârbul încât juc?torii l-au boicotat în câteva rânduri, cel mai mizerabil moment fiind meciul cu Constan?a. La revedere, maestre!
Revenind la Nini, pu?ini ?tiu c? acesta e tob? de baschet. Are o vast? experien?? la toate nivelurile ?i are un certificat pentru c? a absolvit cursurile FIBA. Nini nu s-a ferit niciodat? de începuturi, iar în anul 2000 a fondat Pheonix Gala?i. A ales acest nume tocmai pentru c?, a?a cum ?coala avea ?i motto-ul, nu se sfia s? înceap? “tot timpul de la cap?t”.
F?r? îndoial? Energia dispune de fonduri mai mari, dar dac? aduci oameni de construc?ie, trebuie s? mergi pe mâna lor.
PS:
Dac? tot vine dubla cu Grecia, redau ideea lui Nini despre români ?i continuitate: “Pi?urc? era dup? meciul cu Ungaria rege, iar dup? 3 zile cel mai prost antrenor”.
In anul 2000 am incheiat, din pacate cu tristete, conturile la Clubul Sportiv Universitar si m-am intors la firma pe care am facut-o. Intre timp legislatia s-a schimbat si mi-a permis sa transform acea societate, Sport Management Group, intr-o scoala de baschet, pe care am decis sa o numim Phoenix
dupa doi ani de munca, ne-au adus primul titlu national.
A fost o reusita nu numai atat din punct de vedere profesional, a fost un strigat, daca vreti, ca existam. A fost o reusita profesionala deplina pentru ca in acel an, un lucru in premiera, am iesit campioni atat la categoria de minibaschet cu generatia ’91, cat si la categoria de babybaschet cu generatia din ’93.
Titlul de campioni nationali la juniori 3, obtinut la Giurgiu, cu un cos de generic inscris de Asil Yldirar, jucator care actualmente este la Galatasaray Istanbul. Jucam impotriva unei selectionate a Bucurestiului, iar victoria am obtinut-o in urma unei aruncari din propria jumatate in ultima secunda de joc. Probabil ca mitul pasarii Phoenix ne-a ajutat.
Cel de-al doilea titlu pe care il simt foarte aproape de inima este cel obtinut anul trecut, la juniori 1, o categorie extrem de importanta, pentru ca este o varsta critica, o varsta in care jucatorii incearca sa iasa de sub tutela antrenorului catre o libertate si o independenta in joc.
E greu ca la varsta de 18 ani sa poti obtine o concentrare a colectivului si sa poti sa-ti mentii sportivii sub o disciplina tactica. De aceea acest titlu este foarte important. Este o dovada de maturitate si este si o confirmare a rezultatelor obtinute de aceasta generatie, care in urma cu doi ani obtinea titlul la Galati.
16.11.2013. 20:21
0 Comments