“Exista agresiuni ale caror efecte persista mult timp (influentind geografia economica, tesutul social si constiinta colectiva)”

Ap?rarea societ??ii române?ti, a Neamului Românesc, trebuie s? primeze împotriva oricui încalc? legea, ORICÂND, f?r? nici o prescrip?ie (prescrip?ia fiind promulgat? de cei ce protejeaz? înc?lcarea legii, din anumite interese commune cu cei ce au înc?lcat-o). Infrac?iunea împotriva lui Mihai Eminescu este activ? ?i azi ?i totodat? împotriva românilor, a con?tiin?ei lor colective ?i individuale!

Gheorghe Gavril? Copil,

Prin atentatul împotriva lui Eminescu s-a început predarea României moderne unor for?e str?ine

Sfidarea tuturor legilor în martirizarea lui Eminescu

Fiecare lege sfidat?, ocolit?, ignorat? cu bun? ?tiin?? în cazul arest?rii, martiriz?rii ?i asasin?rii lui Eminescu, poate ?i trebuie s? devin? obiectul unei comunic?ri ?tiin?ifice.

Secolul XIX, secolul XX, secolul XXI, teama de adev?r mai s?l??luie?te în sufletele noastre. Dac? adev?rul ar umbri imaginea unor personalit??i, nu-l rostim. Dac? adev?rul ar decoperta chipul luminos al unui martir, nu-l rostim, ca s? nu se întunece chipurile r?stignitorilor. Pentru c? ace?tia sunt Regele Carol I, Primul Ministru Ion C. Br?tianu, Titu Maiorescu, Petre Carp, parlamentari ?i al?ii. Servicii secrete str?ine. Oameni politici ai unor imperii. To?i împotriva unei singure persoane. Vina guvernan?ilor români este înafara oric?rei îndoieli, dovad? c? au ascuns adev?rul prin ?irul genera?iilor, inducînd în eroare cercet?tori de înalt? clas? ai culturii române. Con?tien?i de vina lor abominabil?, au avut grij? s? nu m?rturiseasc? nici în jurnalele personale, nici în scrierile cu caracter public. Dar, în acela?i timp, au între?inut praful pe care l-au aruncat în ochii opiniei publice, sus?inând c? Eminescu înebunise, apoi, da parc? nebunia nu ar fi fost de ajuns, c? suferea de sifilis. Cu aceste dou? boli, nici o personalitate nu mai avea cum s? se reîncadreze în via?a social? la nivelul audien?ei de dinainte de îmboln?vire. Nu i se mai acorda nici un credit. Sub acoperirea acestor false boli, reprezentan?ii statului român din acea vreme, de c?te ori Eminescu î?i revenea, atunci când tratamentele distructive, aplicate cu bun? ?tiin??, nu i se mai administrau, uria?ului iubitor de Neam ?i de Adev?r i se aplicau din nou tratamentele distructive. Eminescu a fost torturat, iarna se aruncau pe el g?le?i cu ap? rece ?i era b?tut cu funia. Când în 1889 a ac?pat de sub supraveghiere ?i din clandestinitate ?i-a reluat activitatea de ziarist, serviciile secrete, poli?ia, au r?scolit Bucure?tiul, au descoperit locuin?a în care era, l-au arestat ?i a fost trimis pe lumea cealalt?.
În to?i ace?ti ani a existat un adev?rat terorism de stat. S-a manifestat f?r? dubii în cazul lui Eminescu, dar ?i în moartea suspect? a unor apropia?i ai lui Eminescu. Terorismul acesta din nefericire ?i-a atins scopul ?i asupra altor contemporani. Iar cei care b?nuiau sau ?tiau ceva, români care f?ceau parte din serviciile secrete ale unor imperii care ocupau o bun? parte din p?mântul românesc, erau prin?i, om lîng? om, între seviciile secrete austro-ungare ?i române?ti, care în cazul Eminescu au colaborat în totalitate. Dar de aici ?i pân? la a deconspira c? arestarea ?i martirizarea lui Eminescu a fost pus? la cale de Viena , cu participarea oficialit??ilor din România, pare a fi o treapt? de netrecut. Corect de Viena ?i Bucure?ti, având în vedere detaliata ?i programata interven?ie a poli?iei romîne. Nu exist? îndoial? c? de Eminescu se ocupau ?i serviciile secrete ruse?ti. O conjura?ie a t?cerii celor vinova?i, care au participat sau au ?tiut ce se întâmpla cu Eminescu. To?i î?i construiec amintirile argumentând c? Eminescu a fost nebun sau c? suferise de a?a ceva mai de dinainte vreme. Se invoc? amenin??rile externe. Cine consider? c? oficialit??ile de la Bucure?ti au acceptat s?-l scoat? din via?a public? pe Mihai Eminescu ?i chiar s?-l trimit? în via?a cea etern?, pentru c? nu au avut nici o cale de a-l proteja în fa?a imperiului austro-ungar, în fa?a francmasoneriei, se în?al? amarnic. Eminescu devenise atât de incomod pentru unii potenta?i ai zilei, politicieni, comercian?i, bancheri, încât au reac?ionat de-ndat?, pentru a se debarasa de Eminescu, la ocazia oferit? de imperiile str?ine. Acele câteva cuvinte (”mai stâmp?ra?i-l pe Eminescu”) ajunse de la Viena la Maiorecu prin … so?ia lui in Slavici ?i desigur, de la acesta la factorii decisivi ai statului român de atunci, nu aveau nici un indiciu cum s? se procedeze. Regele Carol I, Primul Ministru Ion C Br?tianu ?i al?ii au ales pentru Mihai Eminescu varianta criminal?, f?r? nici o ?ans? de reintegrare social?. Vom men?iona doar câteva persoanlit??i ale timpului, care prin func?iile pe care le aveau în structurile guvernamentale ?i a rela?iile lor oculte au p?strat t?cerea, provocând astfel o mo?tenire antiromâneasc? în politicienii acestei ??ri, u?or de identificat ?i azi. Carol I, rege pân? în anul 1914. Ion C. Br?tianu a plecat în str?in?tate ?i a avut convorbiri cu cel ce avea s? devin? Carol I, Regele României, pentru a-l determina ?i a-l invita s? vin? în ?ar? pentru a fi rege. Ion C. Br?tianu, Pre?edintele Consiliului de Mini?tri între 9 iunie1881-20 martie 1888. Petre P. Carp, a ac?ionat pentru îndep?rtarea lui Alexandru Ioan Cuza din fruntea României, a fost secretar al Agen?iei diplomatice a Romîniei la Paris, între mai 1867-iulie 1867, agent diplomatic la Viena ?i Berlin, între martie 1871-aprilie 1873 ?i la Roma, între aprilie –octombrie 1873, Trimis extraordinar ?i Ministru Plenipoten?iar al României la Viena, între noiembrie 1882-octombrie 1884 (Fiind la Viena, participând la finalizarea tratatului secret cu Austro-Ungaria, îi transmite lui Titu Maiorescu,”Mai potoli?i-l pe Eminescu”, ceea ce în contextul dat însemna anihila?i-l pe Eminescu, interpretare confirmat? de maniera în care s-a ac?ionat împotriva lui Eminescu ?i a altor români dintru idealul unificator de ?ar?, care militau ?i ac?ionau pentru Unirea Ardealului cu România, Unire în care credeau c? se poate împlini, fapt confirmat în timpul vie?ii acestora. Eminescu ar fi fost în plin? activitate în 1918, când atât Ardealul, cât ?i Basarabia ?i Bucovina revin în familia lor româneasc?, constituind statul na?ional unitar român, România. Spiritul unionist, dragostea de neam ?i de ?ar? a unioni?tilor români a fost mai tare decât cele dou? imperii, austro-ungar ?i rusesc, imperii care anexase? o bun? pate din p?mântul românesc, dimpreun? cu milioanele de români. Mai tare decât for?ele statale interne r?mâne?ti care au ac?ionat cu o brutalitate de neiertat împotriva fiilor devota?i idealului unific?rii tuturor românilor într-un singur stat. Aceea?i manier? antiromâneasc? se poate constata ?i din partea guvernan?ilor din România anului 1990, când anexeaz? Podul de flori, punându-se astfel în serviciul Moscovei, împotriva revenirii Chi?in?ului la Patria-mam?, în vreme ce Reunificarea era în plin? desf??urare ?i Moscova b?tea în retragere-dup? trecerea câtorva ani primul ministru de atunci recuno?tea c? reîntregirea ar fi fost posibil? ?i c? regret? faptul c? nu a fost receptiv la unificarea ??rii. Documentele care îi desconspir? pe antiunioni?i nu las? nici un dubiu c? au ac?ionat în serviciul imperiului sovietic-vezi Reîntregirea României-documenta?ia necesar?, de la sfîr?itul acestor articole, slug?rnicia lor surprinzînd ?i Kremlinul, care nu a crezut c? ace?tia erau atât de slugarnici, c? aveau sufletele atât de moscovizate. Theodor Rosetti, Pre?edintele Consiliului de Mini?tri între 22 martie-11 noiembrie1888, Theodor Rosetti, Ministru de interne între 22 martie-11 noiembrie 1888, Alexandru Marghiloman, Ministru justi?iei între 22 martie-11 noiembrie 1888, Petre P. Carp, Ministru de externe între 22 martie-11 noiembrie 1888, Titu Maiorescu, Ministrul cultelor ?i instruc?iunii publice între 22 martie-11 noiembrie 1888, Titu Maiorescu, ad. int. la Ministerul agriculturii, industriei, comer?ului ?i domeniilor între 22 martie-4 iunie 1888, Pewtre P. Carp, ad. int la Ministerul agriculturii, industriei, comer?ului ?i domeniilor între 4 iunie-11 noiembrie 1888, Petre P. Carp, pre?edintele Consiliului de mini?tri între 7 iulie 1900-13 februarie 1901, Titu Maiorescu, ministrul justi?iei între 7 iulie 1900-13 februarie 1901, Petre P. Carp, Pre?edintele consiliului de mini?tri între 29 decembrie 1910-27 martie 1912, Titu maiorescu, ministru de externe între 29 decembrie 1910-27 martie 1912, Titu Maiorescu, Pre?edintele Consiliului de Mini?tri între 28 martie-14 octombrie 1912, Theodor Rosetti, ministru de finan?e între 28 martie-14 octombrie 1912, Titu Maiorescu, Pre?edintele Consiliului de Mini?tri între 14 octombrie 1912-31 decembrie 1913.
Terorismul de stat, în democra?ie, a continuat, tot la îng?duin?a unor puteri str?ine ?i tot cu concursul francmasoneriei ?i în secolul XX, cu asasinatele politice cunoscute-acum regele a plecat în str?in?tate, în partea de vest a Europei, pentru a ob?ine acordul s? sfideze toate legile ??rii ?i s? ordone asasinatele. În cazul Eminescu tot dinspre vest a venit semnalul de a se ac?iona. Cît prive?te situa?ia de dup? 23 august 1944 ascultarea vine din partea de r?s?rit a României, de la Moscova sovietic?, cînd terorismul de stat ajunge la noi cu tancurile sovieticie, cu terori?tii adu?i pe acestea ?i instala?i ca facori de decizie în guvernul României, al?turi de al?ii, care a?teptau acest eveniment. ?i unii ?i al?ii, de data aceasta nu erau români, soarta României ajungând în mâinile evreilor. Asasinatele, acum, nu toate, nu sunt cu sfidarea oric?ror legi, ca în cazul lui Eminescu. În secolul XIX factorii de decizie erau românii-îl consider?n pe neam?ul Carol I ajuns rege al Romîniei, tot român, situa?ia fiind identic? ?i între cele dou? r?zboaie mondiale. Dup? 23 august 1944 s-au folosit ?i legile, la modul formal, sentin?ele de asasinare sau întemni?are fiind direc?ionate de factorii politici pomeni?i înainte de procese. Din nefericire Eminescu nu a beneficiat, fie ?i formal, de legisla?ia în vigoare din timpul s?u. Începând cu 1948, înceteaz? orice urm? de democra?ie în România. Se instaleaz? dictatura sovietic?. Tot sub protec?ia tancurilor sovietice. În actele proceselor se afl? sentin?a ?i cauza invocat?. E vorba de lichidarea elitelor române?ti. Antiromânism. Holocaust etnic pe motive politice. Dovad? c? în dictatur?, legile pot fi evocate ?i în mod criminal. Silviu Brucan, din rândurile evreilor bol?evici instala?i la putere în România începînd cu 1944, a direc?ionat, în 1989, de-ndat? dup? c?derea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceau?escu, procesul celor doi reprezentan?i ai regimului comunist, Nicolae ?i Elena Ceau?secu. Avea experien?a în acest sens al?turi de cei instala?i la putere în România începând cu 1944. Capetele de acuzare decisive sunt false, la modul premeditat, iar cei doi, pe baza sentin?ei promulgate, au fost executa?i. Se vorbe?te, c? în susbsidiar e vorba tot de antiromânsm, Ceau?escu, român, reu?ind, an de an s? introduc? români, în securitate ?i ca factori de conducere ai partidului la diverse nivele, în detrimentul mo?tenirii evreie?i impuse la putere în România de c?tre Moscova. Dovad? c? guvernul de dup? împu?carea lui Ceau?escu este format în întregime din evrei (cu o excep?ie, dar ?i acest ministru avea o via?? întreag? de bol?evic), fiii, nepo?ii ?i str?nepo?ii bo?evicilor de la conducerea României de dup? 1944 preluînd golul românilor expulza?i din structurile statului,începînd cu decembrie 1989, instalîndu-se al?turi de ceilal?i evrei care r?m?seser? în aceste structuri sau în massmedia. Lovitura de stat se desf??oar? tot cu ajutorul Moscovei.. Acest guvern a declan?st t?v?lugul jefuirii României. Acest guvern a avut posibilitatea Reîntregirii Romîniei, în 1990, dar s-a opus. Toat? aceast? evocare are leg?tur? direct? cu Mihai Eminescu. Acum în democra?ia de dup? 1989, factorii de putere din statul român, cu mas media direc?ionat?, cu for?a financiar? pus? la dispozti?ie din bugetul ??rii sau din partea unor patronate interne sau interna?ionale ?i a unor bancheri, se practic? un consens t?cut sau m?rturist împotriva lui Eminescu. Trebuie s? mergem cu rostirea adev?rului pîn? la cap?t. Îndep?rtarea lui Ceau?escu de la conducerea ??rii ?i arestarea acestuia s-au datorat activit??ilor a doi români, Iulian Vlad, ministrul de interne, care avea sub comanda sa întreaga securitate ?i generalul St?nculescu, din partea armatei. Securi?tii, la ordin, predaser? armele ?i intraser? sub comanda ?i controlul armatei ?i ce a f?cut generalul St?nculesacu? L-a chemat la Ministerul Ap?r?rii Na?ionale pe Ion Iliescu, omul ru?ilor ?i l-a f?cut, în fapt, pre?edinte al României. Noii guvernan?i au avut astfel dintr-odat? drum deschis pentru preluarea puterii. Ce s-a întâmplat cu generalul Iulian Vlad? Arestat ?i ?inut în pu?c?rie vreo doi ani a spus tot ce i s-a cerut ?i a scris declara?ii dup? declara?ii, apoi a fost eliberat ?i ?inut la domiciliu sub o strict? supraveghiere. A în?eles în ce situa?ie este ?i nu a încercat s? vorbeasc? despre cele întâmplate. Generalul St?nculescu, din ce în ce mai marginalizat de la putere, chiar de la început-cu toat? contrubu?ia sa decisiv? la îndep?rtarea lui Ceau?escu de la conducerea României, pentru c? nu avea acea carte de vizit? pentru a face parte din cercul noii conduceri, a c?ror membri, intre ei, au fost harnici în furtul avu?iei na?ioanle. Desigur ace?tia nu au uitat de contribu?ia generalului St?nculescu la loviura de stat din timpul Revolu?iei, nici dup? ce acesta a ie?it la pensie acesta la pensie. De ce este generalul acum, la vîrsta de 80 de ani, în pu?c?rie, pentru 15 ani-practic pe via??? Pentru zecii de mor?i de la Timi?oara, din timpul Revolu?ie? Procesul, ca ?i alte procese manevrate din umbr? de anumi?i factori politici ?i din structurile serviciilor secrete, de anumi?i judec?tori ?i procurori, avea mai multe c?i de desf??urare-sentiin?? de condamnare pentru general-dar pân? acum nimeni nu a fost condamnat nici pentru miile de mor?i de dup? Timi?oara-, s? fie achitat, sau s? fie mereu amânat, sau scos de sub urm?rire penala, din insuficiente probe. De ce i s-a închis gura ?i înc? pe via??? De ce s-a ajuns la concluzia c? e mai bine s? fie izolat în maxim? siguran??, deci sub strict? supraveghiere, dup? gratii? Pentru c? înainte de direc?ionarea procesului pentru a fi condamnat, generalul, în desele apari?ii la televizor, în ultimii doi-trei ani, la întreb?rile repetate ale ziari?tilor, dac? mai are cuno?tin?? de situa?ii necunoscute din timpul Revolu?iei, ?i da e alte situa?ii de dup?, de adev?ruri ascunse, claca si spunea c? tace pentru c? vrea s? moar? acas?, în patul s?u. Cu alte cuvinte dac? ar m?rturisi ce ?tie, ar fi asasinat. Acesta o consider?m noi c? este adev?rata cauz? a arest?rii ?i condamn?rii rapide a generalului. V? mai aminti?i cum a argumentat de ce a predat puterea bol?evicului Iliescu, de?i avea controlul întregii armate? Ca s? nu-l considere posteritatea ca un dictator. ?i înc? dictator militar! Acest? disculpare o respingem. Ar fi avut posibilitaea s? predea puterea, dup? scurt? vreme, unui guvern responsabil ?i astfel s? salveze bog??iile ??rii ?i uria?a ?ans? pe care o avea România pentru progresul s?u economic ?i spiritual. Într-o perioad? de profund? solidaritate interna?ional? de care se bucura Romînia! ?i nici m?car nu ar fi fost considerat dictator, ci stabilizator al unei situa?ii în care se auzeau mitralierele tr?gînd. C? o parte din asasinate au fost puse la cale chiar de noii factori care preluau puterea, unii chiar din cl?rirea Ministerului Ap?r?rii na?ioanle, unde ?eful armatei era generalul St?nculescu? Aici începe sl?biciunea, lipsa de caracter, de virtute, incapacitatea de mobilizare în numele neamului t?u în momente decisive. N-a p?strat controlul lini?tii ?i p?cii în România ca s? nu-l considere lumea dictator! Pentru ?ara ta, pentru a o proteja, în momente de cump?n?, dac? e nevoie î?i dai ?i via?a, domnule general!! De ce totu?i s-a dat la o parte ?i i-a poftit pe bol?evicii evrei de ieri, pe oamenii Moscovei, s? preia în subordine România? Pentru c? nu avea sufletul eminescian în inima sa. Eminescu a fost tr?dat. Toate se mo?tenesc. Prigonirea ?i martirizarea fiilor loiali neamului românesc devine o mo?tenire devitalizant? în factorii de putere, în ?irul de genera?ii. O incapacitate de a face binele pân? la cap?t, temeinic. S? fim demni ?i s? nu ar?t?m cu degetul spre dictatura bol?evicilor evrei ajuns? la putere în România în 1989-1990, spre terorismul de stat practicat de ace?tia, sau de vreun român total moscovizat. E limpede c? generalul St?nculescu avea mustr?ri de con?tiin??-predase puterea unor jefuitori de ?ar? ?i antiunioni?ti, desigur ?tia cine sunt cei vinova?i de miile de mor?i, ?tia cum ?i de cine fusese devalizat? ?ara de finan?ele ei ?i de alte bog??ii, de graba de a vinde intreprinderile ??rii. Dar când d?dea semne c? ar fi pe cale s? m?rturiseasc?? La adânc? b?trâne?e, când mustr?rile de con?tiin?? nu mai pot repara r?ul f?cut? Sunt ?i vârstnici virtuo?i, inteligen?i. De ce a dat în vileag problemele de con?tiin?? care îl fr?mântau ?i nu a încercat, m?car la sfâr?itul vie?ii s? m?rturiseasc? adev?rul ?inut ascuns de clica de jefuitori? Tot din lips? de o profund? iubire de neam. De fric?. Iat? cu ce bagaj pleac? pe lumea cealalt? ?i noi românii în ce situa?ie am ajuns. Frica, lipsa de demnitae, de caracter l-au oprit de la a?a ceva. Mihai Viteazu, Sfântul Constantin Brâncoveanu, fiii ?i sfetnicul s?u, Mihai Eminescu ?i al?i români de seam? sunt mai tari ?i decât toate vitregiile care au urmat dup? timpul vie?uirii lor pe p?mântul românesc. Verdictul istoriei, mai devreme sau mai târziu este devastator pentru cei care nu au fost pân? la cap?tul vie?ii lor la datorie pentru destinul românilor în propria lor ?ar?. S? ne întoarcem la noi în?ine, la români. În cazul lui Eminescu, în democra?ie, este vorba de terorism de stat practicat de români, de dictatura regal?.
În cazul asasinatelor dintre cele dou? r?zboaie mondiale, în democra?ie, este vorba de terorism de stat practicat de români, de dictatur? regal?.
Adev?rul palpit? numai în oameni de caracter. Adev?rul trebuie rostit ?i protejat în toate cazurile. Trebuie s? începem cu noi în?ine. Adev?rul despre Eminescu înseamn? o mare panic? pentru mul?i. Personalit??i importante din politica ?i cultura român?, se vor dovedi cu caren?e morale prin care s-au perpetuat terorismul de stat ?i dictatura personal? ?i între cele dou? r?zboaie mondiale. Politicienii ?i oamenii de cultur?, poli?ia, serviciile secrete, direct sau prin cei mai tineri ?i-au continuat activitate ?i la începutul sec. XX ?i între cele dou? r?zboaie mondiale. Dac? nu proced?m corect cu noi în?ine, r?ul r?mîne în noi, cu comport?ri ?i acte reprobabile mo?tenite. Politicienii români de azi se regenereaz? cu orice sacrificii. Trebuie! O na?iune se regeneraz? cu orice sacrificii. O necesitate obiectiv?. Câ?i au voca?ia adev?rului, câ?i sunt oameni de caracter? Dar noi, cei care discut?m despre ei? To?i suntem sl?b?nogi?i. Pe noi românii, Eminescu ne reprezint? pân? în adâncimile noastre suflete?ti. Nu observa?i c? cei care l-au martirizat beneficiaz? pîn? azi de o anume solidaritate din partea celor care sunt împotriva lui Eminescu? Degeaba îi ar?t?m cu degetul. Îl urm?m noi pe Eminescu, il avem ca model de verticalitate moral?, suntem noi oameni de caracter ca ?i el, avem noi t?ria de a nu renun?a la idealurile lui Eminescu, de prosperitate economic? ?i spiritual? pentru Neamul Românesc, de Unire?! Frica de adev?r este evidenta în cazul lui Eminescu. Nu sunt pomeni?i cei vinova?i. Nu sunt condamna?i nici post mortem, pentru înc?lcarea legilor. Frica aceasta ne-a sl?b?nogit. În România, f?r? catedre Mihai Eminhescu la toalte colegiile pentru înv???tori ?i la toate facult??ile de litere?! În ce ?ar? tr?im?! Nu a românilor?! Dac? în cazul lui Eminescu restabilim adev?rul f?r? s? ?inem seama de nici un nume, indiferent ce imoprtan?? are în istoria ?i cultura românilor, am f?cut un pas uria? spre normalitate.
Ai grij? cititorule. Demult? vreme nu mai ai acas? opera eminescian?-poezii, proz?, scrieri politice, de preferat toate volumele cu toate însemn?rile lui Eminescu. Sau, din nefericire, nu-l mai cite?ti. Potrivnicii au reu?it s?-?i anuleze sim?irile ?i apartenen?a la Neam. Dar nu românii sunt de vin?, adic? al?ii, ci tu, fiecare român în parte. E?ti bun doar ca energie, e?ti inteligen?? pentru al?ii. Tu nu e?ti neam de slug? ?i nici nu e?ti destinat s? dispari ca român. Al?ii au reu?it s? ?i-l scoat? pe Eminescu din inima ta. Reprime?te-l în casa sufletului t?u ?i nu vei mai învinui neamul t?u ?i vei fi un bun român.
Neamul nu se tr?deaz?, ci prin fiecare dintre noi, se salveaz?.

Gheorghe Gavril? Copil

14.01.2010. 18:05

Acest articol n-are nici un comentariu.