PORUMBARUL
Porumbarul este un arbust spinos, înalt de 1-3 m, cu tulpini bine ramificate. Frunzele sunt ovale, glabre, uneori p?roase, din?ate pe margini. Florile apar înaintea frunzelor, acoperind în întregime ramurile. Floarea prezint? 5 sepale, lungi de 1-2 mm, din?ate pe margini. Petalele sunt albe, ovale, lungi de 5-10 mm. Fructele sunt globuloase, cu un diametru de 1-1,5 cm, alb?strui-negricios brumate, glabre, r?mân?nd ?i peste iarn? pe ramuri. În interior au un sâmbure învelit într-o pulp? verzuie, aderent?, cu gust astringent, u?or dulceag. Înflore?te în lunile aprilie-mai. Porumbarul cre?te în lumini?uri, pe p??uni ?i fâne?e, dar mai ales la margine de p?duri, urcând adesea pân? la 1600 de metri. De înmul?irea lui se îngrijesc p?s?rile, care împr??tie sâmburii nedigera?i ai fructelor.
Culesul
Florile se culeg cu mâna, cu mult? grij?, începând din martie ?i pân? la sfâr?itul lui aprilie. Se pun la uscat în loc umbrit, bine aerisit. Florile de porumbar se confund? u?or cu cele de p?ducel, dar aten?ie: p?ducelul înflore?te abia în mai, iar florile lui apar deodat? cu frunzele.
Fructele de porumbar se pot culege abia toamna, târziu, dup? c?derea primelor brume, altfel sunt acre ?i astringente.
Mod de uscare:
Florile se usuc? în straturi sub?iri, cât mai repede, pe cale natural? sau artificial?, la o temperatur? de 40 grade C. Fructele se pot usca pe cale natural?, îns? pentru c? necesit? mult timp, se prefer? uscarea pe cale artificial?, la o temperatur? de 60-70 grade C. Temperatura de uscare este bine s? creasc? treptat, iar locul s? fie bine aerisit. Din 4-5 kg de flori ?i 2,5-3 kg de fructe se ob?ine 1 kg produs uscat.
Utiliz?ri casnice
Fructele de porumbar se pot consuma ca atare, iarna târziu, dup? ce se coc. Dar ele sunt o materie prim? excelent? pentru marmelad? ?i gem, pentru sirop, vin, ?uic? ?i o?et. Se prepar? la fel ca prunele (gen ?uic?) sau precum coac?zele negre (vin, sirop). Fructele sunt bogate în vitamina C, calciu ?i magneziu.
Magie popular?
Se spune c? atunci când porumbarul are flori multe, anul va fi m?nos. În unele zone din ?ar?, porumbul se seam?n? când înflore?te acest arbust. În Oltenia, fetele prind m?r?i?oare în crengile porumbarului, pentru a fi albe la fa?? ca florile lui.
Efecte vindec?toare
Porumbarul este cunoscut înc? din vremea neoliticului. Fructele lui se num?r? printre cele mai vechi alimente folosite de om. Florile de porumbar con?in o serie întreag? de substan?e active cu efect puternic laxativ, diuretic ?i dezintoxicant – veritabile medicamente de sl?bit naturale. În schimb, fructele au ac?iune astringent?, sunt antidiareice ?i vindec? dizenteria.
Sirop de porumbele
Porumbele coapte se spal? de praf, se pun într-o oal? sm?l?uit? cu ap? rece (s? dep??easc? nivelul lor cu cca 7-8 cm) ?i se las? s? fiarb? 30-40 minute, pân? când le plesne?te bine coaja. Apoi oala se ia de pe foc, l?sând-o acoperit? , la rece, 48 ore. Sucul se strecoar? prin strecur?toare, pe care s-a a?ezat un tifon dublu, udat ?i bine stors (astfel va trece sucul mai repede), presând fructele bine cu mâna. Sucul ob?inut va fi tulbure, dar imediat ce va fierbe împreun? cu zah?rul se va limpezi ?i va c?p?ta o culoare foarte frumoas?, rubinie ?i arom? pl?cut?, f?r? s? mai fie deloc astringent.
BTE
17.10.2007. 01:11
0 Comments