Închinarea lan?ului Sfântului apostol Petru

(Sânpetru de iarn?, 16 ianuarie)

Legenda spune c? jidovii au încercat s?-l întoarc? pe Petru care era tot jidov, de la credin?a cre?tin?. Fiindc? nu au reu?it s?-l l?mureasc?, ei l-au închis. Trei zile ?i trei nop?i Petru s-a rugat la Dumnezeu s?-l scape. A venit îngerul Domnului ?i i-a deschis u?ile pu?c?riei ?i astfel Petru s-a dus la Apostoli.

Sf Petru de iarn? este s?rb?torit la 16 ianuarie, el fiind socotit patron al lupilor. Fixarea acestei s?rb?tori în miezul iernii nu este întâmpl?toare, deoarece atunci toate sunt ascunse sub stratul de z?pad?, animalele domestice sunt în ad?posturile de iarn?, iar s?lb?ticiunile stau pitite prin desi?urile p?durii ?i numai când le r?zbe?te foamea pornesc în c?utarea hranei.

Haitele de lupi fl?mânzi cutreierau hotarele satelor, oprindu-se pe la r?scruci s? urle, unele de o parte, altele de alt? parte, alungând somnul ?i însp?imântând oamenii ?i animalele. Erau nop?i de groaz? pentru toat? colectivitatea s?teasc?, care credea c? prin urletele lor îl cheam? pe Sânpetru s? le spun? încotro s? se duc? ?i ce s? m?nânce.

Într-o legend? se spune c? lupii sunt câinii lui Sânpetru ?i au fost blestema?i de Dumnezeu s? nu se sature niciodat?. Lupul, ?i pe moarte, se repede ?i dac?-?i înfige gura în carne i se încle?teaz? f?lcile ?i nu mai po?i sc?pa. Când lupul nu are ce mânca î?i înfige col?ii în p?mânt. Dac? intr? în turm?, omoar? mai multe oi, dar ia numai una, ca semn al l?comiei.

Sânpetru de iarn? marcheaz? mijlocul iernii pastorale, care începe la Sânedru (26 octombrie) ?i se încheie la Sângiorz (23 aprilie).

Sânpetru de iarn? este o divinitate a lupilor. În noaptea Sânpetrului de iarn?, lupii urlând, se roag? patronului lor s? le dea hrana cea de toate zilele. Lupii vor mânca numai animalele pe care Sânpetru, sosit în mijlocul lor c?lare pe un cal alb, li le nume?te.

În Gorj, s?rb?toarea este ?inut? mai ales în satele submontane, cu mul?i cresc?tori de vite: Novaci, Baia de Fier, Polovragi, Preajba, St?ne?ti, Crasna, crezându-se c? astfel turmele nu vor fi atacate de lupi.

Femeile nu torceau, nici nu lucrau cu cârligele ?i nu era bine s? se ?eas? în acea zi.

La Runcu, s? fie ferite de lupi, vitele erau scoase din grajd trecând peste un lan? gros, care se substituia lan?ului lui Sf. Petru.

Atanasiile (Cuviosul Antonie cel Mare, Sfântul Ierarh Atanasie, 16-17 ianuarie)

S?rb?toarea se ?inea la Gorj pentru s?n?tatea celor din cas?, dar, în special a copiilor ?i vindecarea celor bolnavi.

La 18 ianuarie, la St?ne?ti se serbeaz? T?nase de Cium?, f?cându-se hramul nedeie „Ciumele“. De la N. Cheznoiu s-a p?strat înforma?ia potrivit c?reia „odat? de mult, când satul era la nedeie, bântuia o cium? cimplit?. Mureau oamenii, mureau vitele. Ca s? scape de cium?, muierile au f?cut momâie de cârpe. Or, a dat una ciupagu, altele poalele, c?ma?a, unele au venit cu oprege, cu brâu, cu br?ciri, cu vest?, cu cârp? lung? ?i-or îmbr?cat-o…

Oamenii, adic? b?rba?ii, or f?cut un tron (co?ciug) din brad. Or pus-o într-un pat, i-or cântat zorile ?i din-nuntru ?i de-afar?„I-or f?cut colac cu lumin?, i-or pus ban, pieptene ?i cu?it în tron“, cum se pune la orice mort ?i apoi dup? ce or afumat tronul cu dou? fuioare de cânep? a?ezate curmezi? ?i l-or frecat cu c??ei de usturoi, au pus-o în tron.

?i apoi cic-o plecat dup? ea tot satul, cu mic cu mare, de tot, de urla câinii a pustiu ?i a mers dup? tron cântându-se muierile, fiecare dup? cine-i murise, or urcat a?a dealul spre apus ?i or mers tot a?a pân? dincolo de „Bolovan“ (hotarul de vest al satului), unde patru gropa?i f?cuser? groap? de nou? palme de adânc? ?i or îngropat-o ca pe un mort adev?rat. ?i am mai auzit ?i eu de la b?trâni c?,, pentru ca s? nu se mai întoarc?, în caz c? va ie?i, or f?cut o sperietoare din doi pari încruci?a?i pe care au pus o c?ma?? alb? ?i în vârf o c?ciul?. Când to?i or plecat înapoi, o b?trân?, nu mai ?tiu din al cui neam, ?i care purtase ulceaua cu t?mâie a f?cut ni?te semne pe t?râna mortului ?i apoi a dat cu oala în p?mânt. ?i am mai auzit, tot demult, c? dup? aia, s-o încins nene, joc ?i cântece, oameni bucuro?i c? sc?paser? de cium? ?i cic? ar fi f?cut petrecere mare, c? de atunci îi nedeia asta ?i de-aia îi zice a?a, dar tot se mai spunea c? se f?cea sus, în poiana din deal“.

Conform spuselor prof Gr. Pup?z?, la St?ne?ti evolu?ia acestei practici spre nedeie nu trebuie interpretat? ca o poman? a ciumei, practicat? în zonele b?n??ene în cazurile de declan?are a pestei avicole. În cazul ciumarcii de la St?ne?ti practica magic? a alung?rii ciumei presupunea adunarea a nou? femei, care în noaptea de joi spre vineri f?ceau o c?ma?? cusut? din pânz? de cânep?. Pân? la ziu? trebuia terminat? ?i îmbr?cat? scurt timp de fiecare femeie care lucrase la ea. Vinerea (ziua care urma) era vinerea slujbei pentru cium?, practic? obi?nuit? cândva la Cojm?ne?ti (Slivile?ti).

Circovii de iarn?
(16-18 ianuarie)

Erau s?rb?tori din calendarul popular, care marcau miezul iernii. Circovii de iarn? erau r?i de viscole dac? nu erau s?rb?tori?i.

În Gorj, la sfâr?itul secolului al XIX-lea, circovii se ?ineau cu sfin?enie mai ales de femei.

Alexandru Doru ?erban

14.01.2009. 03:11

Acest articol n-are nici un comentariu.