de Dr. Ing. Nicolae Bercea

De fiecare data cand primesc invitatii de a participa la aniversari ale mineritului din Oltenia ,simt ca intineresc,simt ca retraiesc clipele colaborarii cu colectivele respective, simt ca pipai actorii principali care si-au pus in slujba mineritului blestemat intreaga lor capacitate fizica si mentala , care si-au neglijat familiile ,pupandu-si copii numai in somn,simt kilogramele de reumatism pe care le-am contractat alaturi de muncitorii si maistri cu care am infruntat zapada ,gerul, ploile si inundatiile , simt momentele dramatice ale avariilor si accidentelor de munca ,simt durerea familiilor indoliate care si-au pierdut pe cei dragi pe campul de lupta al mineritului,simt….,dar cate nu mai simt.

Primind invitatia conducerii si sindicatului colectivului de la IM Rosia ,cu justificata emotie, ma simt onorat cand ma gandesc ca voi participa la aniversarea celor 35 de ani de la semnarea certificatului de nastere al Carierei Rosia de Jiu si multumesc organizatorilor pentru ca nu m-au uitat si pentru prilejul oferit de a ma reantalni cu oameni minunati si a le adresa un mesaj specific acestor evenimente.

Cum acest mesaj verbal trebuie sa fie scurt ,cum el se va adresa numai catorva sute de participanti la eveniment,cum vorbele zboara ,cum eu am mai multe de spus despre Rosia ,recurg la un supliment scris ,care va ramane in arhivele Gorjului, mai ales ca sunt marcat de recunostinta fata de colectivul de la Rosia care a constituit una din raspantiile vietii mele profesionale, colectivul de la Rosia fiind adrevarata fundatie a unei constructii manageriale care a reprezentat mineritul din Romania pe toate meridianele planetei.

Pentru cei care nu ma cunosc si cei care nu ma mai recunosc, din motive de ambalaj si eticheta,fiindca pentru mine functiile sunt doar niste ambalaje cu etichete atractive , continutul este important, va rog sa-mi permiteti sa ma prezint :

Ma numesc Bercea Nicolae,fac parte din generatia de ingineri care au pasit si au crescut simultan cu mineritul modern de suprafata din Romania. Sunt fostul inginer sef si seful de santier al Carierei Rosia de Jiu din anii 76-77, sunt fostul director al IM Rovinari in perioada cand acest colectiv a inregistrat cele mai performante rezultate din intreaga istorie a mineritului din Romania si care a format peste 60% din cadrele de conducere ale mineritului si prestatorilor din Gorj.

Sunt directorul electromecanic si de cooperare internationala de la RAL Tg Jiu si director general adjunct al CNLO ,perioada in care am coordonat si activitatea IM Rosia ,dar am participat si direct alaturi de colectivul carierei si prestatorilor de servicii din Gorj , ca director de program ,la reabilitarea carierei Rosia cu importuri de completare creditate de Banca Mondiala .

Sunt un pensionar cu satisfactia datoriei implinite fata de minerit ,cu atat mai mult cu cat IM Rosia este condusa acum de Guran Vasile al carui mentor ,imi place sa cred ca mai sunt inca, el capatand primele apucaturi de conducator modern la IM Rovinari.

Faptul ca, la fel ca multi dintre dv., mi-am confundat viata cu mineritul, in aceste clipe ,traiesc deja cele mai controversate sentimente :

-de bucurie, ca am ocazia de a va revedea si de a fi alaturi de dv. la acest eveniment;

-de regret, ca prea repede au trecut cei 33 de ani de cand am pasit in Rosia ca inginer sef;

-de durere, ca foarte multi dintre colegii nostri ne-au parasit pentru totdeuna ;

-de satisfactie, ca impreuna, in cei 35 de ani, am contribuit la scoaterea Gorjului din saracia si mizeria proverbiala, aducandu-l la un trai cat mai decent;

-de respect pentru cei care ati fost pionierii mineritului din Rosia , o meserie de loc usoara, careia i-ati ramas fideli,confundandu-va viata personala cu a carierei,punandu-va in slujba mineritului tot ce ati avut mai de pret : sanatate,tinerete,inteligenta;

-de griji ,pivind viitorul mineritului,fiind bobardati din toate directiile de cele mai neasteptate restrictii si concurente neloiale,de forme de organizare care ne-au scindat slabind identitatea si competitivitatea noastra ,de blocaje financiare toate ,parca pline de invidie ca suntem cei mai buni;

-de incredere si optimism, ca indiferent de forma de organizare , vom reusi sa mentinem POLUL ENERGETIC AL ROMANIEI in GORJ , ca Rosia va ramane furnizorul de baza al termocentralelor si-n urmatorii zeci de ani;Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Intalnirea din data de 31 noiembrie 2008,este nu numai un bilant tehnic si economic ci si ,mai ales, unul afectiv ,legat de oameni ,fiinca ei sunt autorii care au construit si mentinut vie flacara mineritului din Oltenia pe toate meridianele.

Mi-e greu sa concentrez in cateva cuvinte,fapte si amintiri despre miile de specialisti care au lucrat in Rosia in cei 35 de ani de activitate.

De aceea , din aceasta dezordine a bilantului, voi incerca si eu in cateva pagini doar, sa exprim chintesenta momentelor cruciale, a implinirilor si greutatilor, a amintirilor despre acest colectiv, care ma urmaresc ca o umbra si ma incalzesc ca soarele.

Fiindca ,toata viata mea am fost marcat de disciplina ,seriozitatea si rigurozitatea nemtilor occidentali,notiunile de coruptie morala si profesionala ,mi-au fost straine ,fapt care m-a costat pana la disponibilizarea cu care am fost onorat cu 4 ani mai devreme de varsta pensiei.

Era intro miercuri,pe 22 decembrie 1976 cand ,fiind inginer sef(in fapt ,eram director,postul acesta fiind liber ,urmand sa-l ocup in urmatoarele trei luni cand indeplineam conditia de vechime) la Grupul de Santiere Montaj ce apartinea de ICCMO, cand am primit vestea ca am fost schimbat ( sub forma ca nu te mai schmba ,ca te-au schmbat astia aseara ) si pedepsit sa merg ,inginer sef , cariera Rosia, am ramas blocat.

Sef de santier era Chirculescu Vasile pe care l-am intrebat telefonic ,care este situatia la Rosia .Mi-a raspuns ca ,din trei linii de excavare si doua de halda merge doar strungul de la atelier ,restul totul este blocat.Am hotarat sa ma retrag din minerit ,dar nu inainte de a ma consulta cu Huidu Emil care, atunci era la Comisia Economica a Judetului Gorj.

Retin textual cuvintele lui Emil:Nicule , mineritul din Gorj se va face cu mine , cu tine , cu Popescu Gopo, cu Cotet si cu gorjenii nostri, Cojocaru(fostul director )este cu un picior pe peron si unul pe scara trenului.Asa a fost,a avut dreptate,fiindca dupa 5 luni Cojocaru a fost schimbat si a plecat la Bucuresti ,unde avea casa.Acestea au fost cuvintele care m-au imbarbatat si m-am dus la Rosia.

Aici am intalnit si cunoscut mai bine oameni deosebiti, printre care :ing.Ion Jescu(fostul meu director si mentorul meu managerial ),ing.Chirculescu Vasile,Gheorghe (Bebe) Velican,Chereches Ion, Banete Barbu,Predoiu Constantin , Carcalicea Ion , maistru electrician Ofenberg Dan,maistru mecanic Vulpe Gheorghe si altii.

Nu pot uita devotamentul formatiilor conduse de : Ciotarca Petre ,Ionascu Ion, Ceamburu Constantin , Rosu Ion , Burleanu Emanoil s.a.

Impreuna cu acesti specialisti pedepsiti sa lucreze in Rosia ,am redactat un program de masuri pentru deblocarea carierei si intrarea in normalitate…Dintre masurile mai principale, imi amintesc :inlocuirea militarilor necalificati care lucrau in Rosia ,cu doua plutoane de electricieni si lacatusi de la arma speciala care asigurau schimbul la fata locului cu mijloace de transport proprii,dotarea tuturor utilajelor cu documentatie electrica si mecanica ,montarea telefoanelor in fiecare cabina electrica de banda ,dotarea excavatoarelor clasice cu lopata (inventia tehnicianului Vulpe Vasile),declansarea unor cursuri de pregatire si perfectionare a lacatusilor si elctricienilor in care au fost inclusi si militarii.

A fost primul meu test profesional mai important ,pe care l-am depasit cu succes si care a constituit rampa mea de lansare ,dupa numai 7 luni , fiind promovat ca director electromecanic la IM Jilt alaturi de Emil Huidu ca director coordonator.Colaborarea in Jilt cu Huidu a fost realtiv scurta , fiindca si el ,fiind un specialist cu demnitate si coloana vertebrala, a fost » promovat prin aruncare» ca director la cariera Rosia de Jiu.

Inainte de 89 se spunea ca disciplina este arta de a sti sa pari mai prost decat seful.Nici eu si nici Huidu n-am fost “disciplinati” in activitatea noastra Se pare ca aceasta definitie , din pacate,in interminabila perioada de tranzitie, a devenit cheia succesului pentru a supravitui.

Ma reantalnesc cu colectivul de la Rosia in anul 1991 in calitate de director elctromecanic si de cooperare internationala la RAL Oltenia alaturi de admirabilul director general Radu Mironovici si prietenul meu Huidu Emil , cu care am fundamentat documentatia necesara obtinerii creditului de la Banca Mondiala utilizat pentru reabilitarea carierelor Rosia de Jiu, Pinoasa, Jilt Sud si Lupoaia , apeland la importuri de completare.

Implementarea acestui proiect la Rosia a fost o actiune de anvergura bataliilor pe campul de lupta ,din care n-au lipsit ,alaturi de colectivul carierei ,nici fomatiile de specialisti de la IUM Rovinari, Marsat Tg Jiu, ITUG Rovinari si specialistii de la Sucursala Rovinari,Baican Gavril, Popescu Ion (Gopo) si Enache Ion , fiind omniprezenti.Aceasta a fost prima actiune la Rosia ale carei efecte au transformat Rosia din « penitenciarul la locul de munca « in cariera de succes ,in unitate atractva ,in unitate etalon de vizita pentru toate delegatiile straine si personalitatile din tara ,care din pacate s-au cam rarit in ultima vreme.

Sa nu mai fie oare interes pentru mineritul din Oltenia sau poate nu mai avem reprezentanti care sa faca loby pentru noi?

.Nu pot sa uit implicarea dementiala a lui Vulpe Ion ,Matyas Moise, Zamboc Emanoil Mesteroiu Vasile ,Aldea Ion ,Racea Vasile , Cojocaru Ion Horhoianu Dumitru Vulpe Viorel Gugu Radu , Chitoran Lilel Tirca Felix, Ungureanu Vasile ,Zoican Lucian , Ianas Marcel,Vladoiu Ion, Secula Dumitru, Stoichin Vasile in actiunile de reabilitare si modernizare a carierei Rosi de Jiu.Sunt convins ca am uitat multi dintre autorii acestor actiuni inedite , carora de cer iertare, fiindca este o chestiune omeneasca sa uiti.

Nu rezultatele fizice au fost importante dupa 94, ci mai ales schimbarea mentaliatii personalului , specializarea acestuia , responsabilitatea si curajul cu care au imbratisat programul de restructurare tehnologica si tehnica a mineritului de suprafata, Rosia fiind cariera cu cele mai multe linii tehnologice modernizate cu specialisti promovati la nivelul SNLO cum sunt :Vulpe Ion ,Popescu Nicolae , Gugu Radu, Tivig , Giurgiulescu Aristica s. a.

La astfel de evenimente, suntem premeditat tentati sa ne referim doar la amintirile, placute, doar la succese, doar la momentele de bucurie, lasand impresia invitatilor ca viata noastra a fost roza, facanu-i sa ne invidieze si sa regrete ca nu au ales acest domeniu de activitate. Nu este asa, domnilor. Mineritul a oferit, ofera si va oferi putin confort si mult efort.

Sa nu uitam ca suferinta noastra fizica si psihica a fost si este de exceptie prin faptul ca :se lucreaza sub cerul liber, si la -20 grade si la +50, se lucreaza si pe ploaie si pe zapada, ca cizmele au instalat reumatismul si la muncitori si la ingineri, fara deosebire, ca am trait momente de groaza la accidentele tehnice si umane , mai ales cele mortale,ca ne-am riscat de multe ori libertatea prin actiunile intreprinse, ca ne-am neglijat familiile pentru a da tarii cat mai mult carbune, mai ales inainte de ‘89.

Dupa ‘89 stresul a capatat nuante capitaliste in care suspiciunea si anchetele constitue cel mai mare stres. Multi dintre colegii nostrii au suferit nevinovati, platindu-li-se polite politice. Acum , mai intai se taie si apoi se masoara. Cu alte cuvinte, fiecare lucrator din minerit are un CEC al sanatatii la care zilnic a depus ceva si nu are drept de retragere. Aceasta este zestrea cu care ne putem mandri la pensie , cine o mai apuca.

Tot timpul am fost promovat cu maximum de derogari,dar dupa o spirala ,nu pe scurtatura,nu pe criterii politice , nu pe criterii de revolutionar si neavand experienta suficienta ,a trebuit sa muncesc mult pentru a ma ridica la nivelul functiei incredintate.

Sunt convins ca am facut multe greseli profesionale , multe nedreptati umane, ca am cantarit unii oameni cu greutati neetalonate ,ca sunt inca asociat cu multe amintiri neplacute ale acestora . Pentru nedreptatile si greutatile pe care le-am facut oamenilor , nu cer nimanui sa ma ierte ,fiindca eu le regret ,iar pentru cele ce mi le-au facut altii mie, nu le cer sa le regrete, ca eu le uit.

Multumesc tuturor colaboratorilor pentru intelegerea de care au dat dovada fata de stangaciile mele profesionale si manageriale de care eram contient, dar faptul ca nu am simtit nicidata mirosul de ironie care se mai imprastie asupra unor conducatori mediocrii , mi-am compensat handicapul profesional si managerial prin comunicare cu oamenii si prin actiuni cu caracter social care m-au tinut aproape ne suferintele acestora.

Din respect pentru receptivitatea manifestata fata de toate actiunile coordonate de mine de la nivelul ierarhic superior si tinand cont ca, ce eu va recomand ,reprezinta intentiile colectivului de la Rosia si de la SNLO,dar mai exista ezitari ,imi permit sa va sugerez un program cadru ,care consta din urmatoarele :

1. Reluarea in mod intensiv a programului de pregatire si perfectionare a personalului de toate categoriile, altfel riscati sa accentuati decalajul dintre nivelul tehnicii din dotare si nivelul de pregatire al personalului ;in acest sens trebuie imbunatatite relatiile de colaborare cu facultatile si grupurile scolare de specialitate si trebuie continuat cu pregatirea in unitate cu specialisti pamanteni, nu cu surogate din Bucuresti ;

2 . Continuarea programului de modernizare a tuturor liniilor tehnologice , criteriul care sa stea la baza acestora sa fie calitatea si nu pretul. Stiu eu de ce insist asupra acestui criteriu. Si mai insist asupra reducerii consumurilor specifice de energie , de materiale si a risipei cu utilajele auxiliare. Suntem prea saraci sa cumparam lucruri ieftine, spune un proverb englezesc !

3. Solutionarea cat mai grabnica a expropierilor si apropierea decalajelor tehnologice de cele prevazute in documentatie, altfel exista riscul blocajelor tehnologice. Pentru blocajele de azi raspunderea o poarta conducerea de ieri, iar pentru cele de maine sau poimaine e de vina cea de azi.In acest caz trebuie clarificate legislativ necorelarile unor acte normative .

4. Valorificarea la maximum a performantelor utilajelor din dotare; fiecare excavator sa realizeze anual peste 5 milioane de mc si tone, in acest fel reusind sa asiguram castiguri atractive pentru personal si sa devenim si mai competitivi pe piata .Exista deja performante notabile la utilajele din Rosia care se ridica la peste 5milioane de mc+to/an si capacitati orare de peste 1400mc+to.Pentru a nu va automultumi ,trebuie sa tindeti spre performantele din Germania ,unde un excavator de 2000 realizeaza peste 7 milioane de mc anual.

5. Imbunatatirea conditiilor sociale si de munca, punandu-se accent atat pe mecanizarea lucrarilor manuale care reclama un efort fizic deosebit cat si “confortul” la locurile de munca . Cred ca ati sesizat ca piata fortei de munca necalificata a devenit o problema !

6. Intinerirea personalului si ca atare in strategia pe termen lung trebuie avut in vedere faptul ca media varstei personalului muncitor a crescut la 40 de ani , a cadrelor de conducere la 45 de ani ,iar a personalului operativ la 47 ani , cu 10 ani mai mult fata de media varstei din 1990. Nu este suficient sa modernizam doar utilajele ci si personalul si asta va spune un pensionar.

V-am sugerat aceste directii din respect pentru colectivul din Rosia care se poate lauda cu o fila importanta din istoria mineritului din Romania. Spiritul de competitie si autocompetitie a facut din Rosia o adevarata scoala, o pepiniera a specialistilor si cadrelor de conducere atat pentru carierele aparute ulterior pe harta Olteniei, cat si in nivelele ierarhice superioare. Nu pot sa nu subliniez faptul ca mineritul din Oltenia, si o perioada chiar din tara, a fost condus de specialisti care au trait vitregiile conditiilor geo miniere de la Rosia . Este o mandrie pentru mine ,ca am facut parte din acestia si ca am contractat reumatism si din cariera Rosia.

In cei 35 de activitate din Cariera Rosia s-au livrat 62 de milioane tone de carbune (un tren lung de peste 20000 km sau echivalentul cu energia electrica produsa de un grup de 330 MW timp de cca 33 de ani, fara intrerupere) ,a haldat aproape 500 milioane metri cubi steril. Fie ca aceste aproape 600 de milioane de mc si tone sa reprezinte soclul virtual al statuii minerului necunoscut din Rosia la care ma inchin ca la Dumnezeu ! Cata munca, cata transpiratie, cat stres, cate sacrificii, cata boala si cati morti se ascund in spatele acestui munte de carbune.

Identificandu-mi o buna parte din viata mea cu cea a colectivului de la Rosia, nu pot uita implicarea si contributia discreta a specialistilor de la firmele Krupp si Takraf din Germania , a cadrelor didactice din invatamantul superior de la Petrosani si numai , a celor din invatamantul preuniversitar din Gorj si in mod deosebit de la Rovinari si Balteni, a proiectantilor , a cadrelor medicale din spitalele Rovinari , Tg Jiu si nu numai care au tratat si salvat vieti omenesti din minerit, a prestatorilor de servicii care s-au implicat in mentenanta, modernizarea si in multe situatii de urgenta in cazul avariilor utilajelor ,a politiei care a vegheat la patrimoniu tentant din minerit , a primarilor localitatilor limitrofe carierei.

Tuturor, va adresez multumirile mele ,va urez sa va dea Dumnezeu ani multi cu sanatate pentru a ramane alaturi de noi !

Cu deosebit respect si profunda recunostiinta, cu ocazia aniversarii celor 35 de ani de activitate a mineritului din Rosia , va felicit dragi colegi de suferinta ,va doresc sanatate si succes in lupta cu fortele oculte care fatis sunt cu noi . Viata m-a invatat ca pe prieteni sa-i tii aproape , iar pe dusmani si mai aproape.

In conditiile perioadei care ne asteapta, imi exprim convingerea ca va veti imbunatati performantele la toate “materiile” programei UE pentru a rezista in cursa maraton ,contracronometru in care ne-am angajat deja. Aceasta convingere porneste de la faptul ca va suspectez de mult timp de competenta si resposabilitate si nu aveti cum sa sa nu fiti condamnati la succes. Inca o data : “La multi ani, cu sanatate !” Va imbratisez pe toti si sa ne revedem in 2013, cand veti plati masa festiva in EURO.