Din nou, iarăşi şi horoscopul pozitiv la care căscăm gura
Din nou, iarăşi şi horoscopul pozitiv la care căscăm gura
Vă spuneam la sfârşitul anului trecut că de ceva vreme mi-am găsit liniştea şi aştept sărbătorile de iarnă fericit după atâta amar de vreme, după ani în care eu, ca şi mulţi dintre români, au trecut printr-o sumedenie de necazuri.
Nu ştiu cum se face, dar şi noul an m-a găsit râzând aşa cum nu mai râsesem de mult. Toate aceste lucruri nu au putut să nu-mi amintească de o altă mare doamnă, Dana Îngustu, care luni întregi „m-a bătut la cap“ să gândesc pozitiv şi mie îmi venea să urlu întrebându-mă cum un om care nu poate face doi paşi îşi mai poate permite să gândească pozitiv. Ei, bine, sărbători ca astea da.
M-am bucurat de prieteni, m-am bucurat de roşul din obrazul copiilor pe care îi vedeam pe stradă şi, poate nu o să credeţi, ca şi mine sunt sute de mii de români care se bucură cu adevărat doar pentru că pot schimba două-trei vorbe cu familia şi pot face câţiva paşi. Ei, bine, cred că aceştia ştiu cu adevărat ce înseamnă să apreciezi viaţa. În ultimii ani mă îmbolnăvisem de o boală urâtă care se numeşte nemulţumire, cercurile în care intrasem îmi murdăriseră viziunea asupra vieţii căutând să-mi arate cât de nefericit sunt pentru că nu dispun de tot aurul din lume. Am râs, am râs de m-am prăpădit când am văzut prostia care ne înconjoară şi pare să nu se mai termine.
De data asta nu m-am mai enervat şi am râs de cei care s-au bulucit în magazine de parcă tot anul nu avuseseră pe masă o friptură sau un şpriţ de vin. Sunt şi de ăia printr-un oraş numit Bucureşti unde fiţele sunt la mare căutare, foamea e şi mai mare şi o parte dintre locuitorii acestui oraş pot fi numiţi pierduţi definitiv. Dacă nu mă credeţi, staţi de vorbă cu un gorjean ajuns prin Bucureşti care o să se vaite de preţurile mari din capitală, de viaţa scumpă de acolo, dar nu o să sufle un cuvânt despre faptul că părinţii îi asigură 90% din hrană, ba uneori îi plătesc şi chiria.
Când vedeam la televizor buluceala din magazinele din capitală mă umfla râsul ştiind că în vestita Piaţă Obor trei mici şi o bere te costă mai puţin cu circa 30% decât în Târgu-Jiu. Tot prin Obor, nu la tarabă, ci în magazine găseşti hăinuţe şi încălţări la aproape jumătate din preţ… Dacă nu mă credeţi mergeţi şi vizitaţi magazinele chiar din pasajul de metrou şi o să rămâneţi uimiţi când o să observaţi că la Târgu-Jiu preţurile sunt aproape duble. Aceeaşi situaţie o puteţi întâlni şi în zona Big Berceni (Piaţa Sudului), Lujerului, ca să nu mai vorbim de vestitul Centru Vechi unde găseşti la cârciumile de fiţe mititei la 3 lei bucata, în vreme ce pe la noi în bombele jegoase costă 2,5 lei.
Am râs pentru că am de cine şi o să vedeţi câte motive de râs o să avem anul acesta, motive care vin dinspre Bucureşti. Până să vine ştirile din capitală vă garantez că 95 % dintre români au stat cu ochii holbaţi pe televizor pentru a vedea dacă horoscopul pe anul 2014 zice de bine. Dacă eşti normal la cap nu ai cum să nu zâmbeşti… M-am bucurat iarăşi când am aflat că prietenii mei care lucrează în minerit sau la termo o să mai primească 250 de lei drept primă de sărbători. Sincer să fiu, mă îngrozeşte gândul că mineritul din Gorj va muri, pentru că atunci judeţul meu, oraşul meu riscă să devină un punct neînsemnat şi aproape nelocuit pe harta unei ţări.
M-am bucurat că domnul Laurenţiu Ciurel, împreună cu colaboratorii domniei sale, au ajuns la concluzia că unitatea pe care o conduc îşi permite să mai acorde ceva bonusuri financiare salaraţilor. Asta e de bine, dragii mei, pentru că visul cu oraşul pustiu pare a dispărea… A crescut sufletul în mine când am cunoscut o tânără (citiţi materialul de sport), Denisa Tâlvescu, care la numai 17 ani vorbeşte despre medalii de aur la campionate mondiale de parcă vorbim noi de gropile din străzile din Târgu-Jiu. Cum să nu te bucuri când mai cunoşti asemenea tineri? Gândesc pozitiv doamnă Dana Îngustu şi vă mulţumesc, însă rămân eternul cârcotaş…
Etern cărcotaş mi-a zis marele ziarist Sorin Călugăriţa care, la un chef monstruos, mi-a făcut un cadou inestimabil. Îmi amintesc şi acum… Eram la Sorin acasă, alături de câţiva fotbalişti de la Pandurii (unul dintre ei poate fi considerat printre primii zece mijlocaşi români de după ’90 încoace), subsemnatul şi Sorin Călugăriţa se ocupau de peştele pe care îl băgaseră la cuptor şi de garnituri şi combustibilul consumat şi-a spus cuvântul şi am dat-o pe cântare cu fotbaliştii. Dar ce mai cântare! Mai toate poemele lui Adrian Păunesscu puse pe muzică şi bunul meu Sorin, când a văzut cât de tare îmi place Adrian Păunescu şi-a călcat pe inimă şi mi-a dăruit o care a lui Păunescu interzisă înainte de 1989… A avut însă grijă să-mi dea şi un autograf care suna aşa: „Pentru eternul cârcotaş Rică, de la Sorinul tău“.
Asta e, rămân cârcotaş şi în vreme ce mă bucur, gândesc pozitiv, nu pot să nu mă întreb cum se face că în urmă cu nici o lună domnul Ciurel anunţa angajaţii CEO că nu o să primească primă de sărbători, iar acum primesc bani suplimentari şi în ianuarie. Ce s-a întâmplat? Nu pot să fiu atât de credul să cred că în nici 30 de zile situaţia marelui colos industrial s-a redresat în vreme ce unii dintre angajaţi nici măcar nu s-au întors la muncă. Treaba asta şi spiritul meu de cârcotaş mă pune pe gânduri şi să zâmbesc aducându-mi aminte de copilărie, de vestita declaraţie a lui Nicolae Ceauşescu din 21 decembrie 1989 când mai promitea muncitorilor 100 de lei la salariu.
Cert pentru mine este că situaţia de la CEO nu s-a schimbat peste noapte aşa că nu pot să mă gândesc decât la o decizie politică în privinţa acordării acestor bani. Presiunea mediatică şi sondajul lui Morega care a arătat că PSD-ul s-a prăbuşit în Gorj la 35% au contribuit cu ceva la plata acestor prime? Dacă da, unii să se aştepte la ce e mai rău… Să-şi amintească ce s-a întâmplat cu Ceauşescu şi suta sa de lei…
Zâmbesc… Anul 2014 ne va aduce multe surprize. Parcă văd procurori scăpaţi din frustrarea comenzilor venite de la unii politicieni care habar nu aveau vecinii României. Atunci să te ţii. Parcă văd cum, în disperare, unii vor căuta să convingă persoane pe care le-au condamnat la moarte că în scurt timp se va găsi soluţia miraculoasă a vindecării… Să dea bunul Dumnezeu ca anul ăsta care se anuţă atât de agitat să nu aducă şi poveşti urâte cu ameninţări, răpiri şi, Doamne fereşte, chiar crime la comandă în scop politic. Să dea Dumnezeu!
P.S. 1
– Mulţumesc tutror celor ce ne-au scris de sărbători şi îi asigur că, pe cât o să fie posibil, o să continui dialogul cu dumnealor pentru că ei, cititorii, reprezintă 95% din publicaţia noastră.
P.S. 2
– Mulţumesc şi personajului ce se recomandă CIO (bănuiesc că este o doamnă) devreme ce face aprecieri asupra unei persoane de sex masculin şi o asigur că de sărbători am luat mult aer curat în piept, pentru că de când s-au desfiinţat atâtea întreprindei în Târgu-Jiu avem un aer foarte curat. Doamnă, domnule cine sunteţi, dacă ne-aţi trimis dumneavoastră vreo sumă de bani ca premiere vă rog să mă contactaţi la numărul de telefon afişat pe frontispiciul ziarului ca să nu se piardă cumva bănuţii, pentru că la mine nu au ajuns. În privinţa vieţii personale, prefer să rămână personală şi, cu această ocazie, îl anunţ pe cititorul care a scris că am o asistentă trăsnet că de fapt colaborez cu un asistent fiindcă o asistentă trăznet s-ar dovedi a fi o infractoare şi o turnătoare la poliţie, care pe lângă faptul că era o prostituată de ultima spiţă căuta să-şi spele păcatele vorbind despre mine. Cui credeţi?
P.S. 3
– Tot personajul CIO o să ştie că melodia „M-am născut băiat sărac“ este preferata primarului Florin Cârciumaru. Cel puţin aşa am priceput de la bunul meu prieten Alin Ion care, împreună cu Eugen Măruţă, îmi dădeau bani pentru a merge la lăutari şi a-i da dedicaţie primarului melodia respectivă. Asta e, am spus-o, o spun şi mă mândresc cu faptul că mi-au plăcut şi îmi plac lăutarii însă când vorbesc de lăutari mă refer la muzica lăutărească pe care o asculta un Gheorghe Dinică, un Ştefan Iordache. Asta-i pofta mea!
P.S. 4
– Vă rog să mă înţelegeţi că nu citesc comentariile postate pe Facebook, pentru că nu am o atracţie faţă de o asemenea reţea de socializare. Vă rog să ne faceţi cereri de pritenie, să ne scrieţi comentarii să ne daţi like-uri, însă eu citesc doar comentarii făcute pe ziar, de Facebook ocupându-se un mai tânăr coleg.
Aurel MĂCEŞANU
10.01.2014. 23:13
0 Comments