A?tept?m atât de mult de la ziua care vine, încât nu ne mai gândim deloc la ziua care trece, la ziua în care tr?im, respir?m, mânc?m sau nu, facem dragoste, uit?m, iert?m, iubim, urâm, gândim bine sau prost. Nu st?m niciodat? locului pentru a ne da seama. Pentru a ne da seama c? exist? un timp pentru toate ?i când acesta trece, este bun trecut. Trece peste noi ?i tot ce ne leag? de via?? ?i de zilele care vin sunt câteva speran?e. De doi lei speran??. M?car de atât, c? ceva frumos o s? se se întâmple. C? vecinul de la etajul al treilea o s? vin? sp??it ?i o s? î?i cear? iertare c? maidanezul cu care locuie?te în apartament a l?trat prea tare în miez de noapte ?i ai tres?rit speriat ?i plin de transpira?ii reci, ca ?i cum cineva te-ar fi aruncat într-o ap? adânc? ?i nu mai puteai s? ie?i.

De doi lei speran?? c? vecinul de la patru va veni sp??it la u?? ?i î?i va recunoa?te c? nu a înlocuit niciodat? becul de pe palier ?i te-a l?sat pe tine s? o faci ani în ?ir, s? aduci lumin? în locul comun, în via?a comun?, de pe palier. Mai r?mâne de doi lei speran?? c? vei merge ?i î?i vei cere iertare la to?i cei pe care i-ai sup?rat ?i care te-au certat ?i la to?i cei care te-au votat, c? le-ai promis o via?? mai bun?. Din cutiile lor de carton, din mocirla uli?ei, din sufletul lor mizer ?i din farfuria plin? de piei de parizer ieftin î?i vor cere iertare c? te-au votat ?i c? au crezut în tine. Cine poate s? tr?iasc? f?r? s? aib? în buzunar sau în suflet de doi lei speran?? ?i tu le zâmbe?ti frumos, î?i a?ezi papionul, î?i arcuie?ti musta?a, î?i numeri lovelele, dup? care râzi cu capul pe spate. Pentru tine toate, chiar ?i o minune. Când ai intrat în casa mea, drag? candidatule ?i cum ?tii tu s? îmi spui povestea aia care m? adoarme a?a de frumos în fiecare sear?. Din pere?ii mei de carton, în?esa?i cu zâne ?i pove?ti fermecate, apari tu, ca un f?t frumos ?i îmi spui o poveste despre fericire. Î?i mul?umesc frumos c? profi?i de bun?tatea, credulitatea ?i prostia mea de aleg?tor cu mintea de copil. Triste?ea mea de o via?? este c? am crezut tot timpul în noapte. Dragul meu de pe list?, cel pu?in o dat? pe s?pt?mân? la mine în cartier se ia lumina. Nu poate toat? lumea s? î?i achite factura ?i arar se mai g?se?te câte un politician care crede în Dumnezeu s? vin? s? ne scoat? din bezn?. Dar ?i atunci vine cu toate televiziunile dup? el. Ne e ru?ine, c?ci am vrea s? ap?ream ?i noi pe la televizor, dar avem hainele rupte ?i murdare. Ne iubim patria. Ce este patria? Patria este acolo unde nu îmi este ru?ine c? sunt român. Patria este atunci când stau pe bud? ?i pot s? îmi folosesc hârtia igienic? produs? în ?ara mea ?i de românii mei. Patria este atunci când am pentru ce s? folosesc hârtia igienic? ?i sunt mândru c? stau pe bud? mai mult de 2 minute.

De doi lei speran??, când pun în tigaie un crenvru?ti uscat, cules din tomberon ?i apoi merg s? î?i privesc afi?ul. Pentru tine a? face orice. Chiar te-a? ?i vota, pentru c? pentru mine nu exist? decât un zâmbet în col?ul gurii. Dac? îmi promi?i de doi lei speran??, îmi vând ?i trupul, ?i sufletul, ?i spiritul. Dragul meu de pe afi?, nu pot s? î?i citesc numele pentru c? la mine în cartier nu au mai venit investitorii, la mine s-a luat de mult lumina, la mine nu a mai venit parizerul ?i nici hârtia igienic?. La mine mizeria a intrat pân? ?i în suflet, dar am cablu ?i am ochi s? te v?d. Î?i mul?umesc pentru c? exi?ti ?i îmi oferi de doi lei speran??. Mai bine a? muri, dar ce a? face mort, pentru c? mor?ii nu mai sper? ?i nu mai voteaz?. Mersi frumos! Te pup în fund parlamentar, iubit!