Criza din România este rezultatul e?ecului guvernelor din ultimii 20 de ani de a instaura capitalismul, modelul original de Dâmbovi?a permi?ând acapararea timpurie a economiei de c?tre clicile antreprenori de carton – politicieni, spune într-un comentariu Lucian Croitoru, consilier guvernator BNR, potrivit Mediafax.

Cei mai mul?i cred c? actuala criz? economic? ?i mai ales profunzimea ei este produsul capitalismului bazat pe pie?e libere. Faptul c? aceasta se întâmpl? la foarte scurt timp de la c?derea socialismului pare s? fie o dovad? pentru mul?i români. Doar pu?ini mai cred ?i chiar ?i mai pu?ini în?eleg c?, dimpotriv?, criza mondial? a ap?rut de la lipsa capitalismului chiar în ??rile care l-au consacrat. În lume, în general, solu?ia la problemele economice ?i sociale este refacerea capitalismului. În România provocarea profund? este chiar instaurarea capitalismului ?i transformarea lui în noua normalitate.

Criza mondial? ?i capitalismul

Capitalismul înseamn? o succesiune de alegeri libere responsabile pe care le fac entit??ile private (oameni sau firme) dat fiind un set de reguli bune. Alegerile libere responsabile ?i regulile bune conlucreaz? pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare economic? cunoscut. Germania capitalist? a întrecut Germania socialist?, Coreea de Sud a întrecut Coreea de Nord, iar Finlanda a întrecut Estonia pe vremea când aceasta din urm? era parte a Uniunii Sovietice.

Ni se poate spune c? alegerile libere private au fost întotdeauna responsabile ?i c? nu au contribuit la criza actual?. Dar, cu certitudine, când a izbucnit criza financiar? regulile nu mai erau demult bune. Criza a întrerupt un proces treptat de deraiere a regulilor de la cerin?a de a fi clare, coerente între ele ?i corecte (adic? f?r? a favoriza interese speciale). Când aceste reguli deraiaz? substan?ial de la aceste cerin?e, nu mai putem vorbi de capitalism.

Pie?ele au devenit tot mai globale în timp ce reglementarea a r?mas fragmentat? na?ional, regional, pe produse ?i pe institu?ii. Chiar ?i în cele mai avansate economii, inova?iile pie?elor finaciare globalizate nu au fost urmate de reguli bune, astfel c? structura stimulentelor s-a distorsionat. Apari?ia sistemului bancar umbr? (shadow banking), aproape nereglementat, este cel mai clar ?i cunoscut exemplu.
Treptat, economia a tins s? fie capturat? de cei care au în?eles cum pot exploata reglementarea neadecvat? ?i distorsiunile din structura stimulentelor. Tot mai multe decizii private ?i-au pierdut caracterul responsabil. De exemplu, salv?rile unor entit??i private de c?tre guverne au înc?lcat principiul r?spunderii pentru deciziile luate ?i au alterat concuren?a.

Astfel, unii au putut r?mâne pe pia?? doar prin împiedicarea altora de a veni cu produse mai bune, ceea ce reprezint? o pierdere pentru sociatate. Mai mult, garan?ia implicit? a statului a f?cut posibil ca unii s?-?i asume riscuri care le-au adus lor profituri ?i contribuabililor pierderi. Aceaste practici explic? magnitudinea incredibil? a boom-ului din perioada 2004-2007 ?i a pr?bu?irii care a urmat. Acest rezultat nu a fost produs de capitalism, ci de clicile care au capturat par?ial economia.
“Capitalismul” de Dâmbovi?a

În România, clicile (acea simbioz? ap?rut? dup? revolu?ie între creatorii de reguli ?i noile elite de afaceri) au capturat economia înc? din decembrie 1989. Criza actual? din România este în primul rând expresia e?ecului guvernelor de a instaura capitalismul. Economia de pia?? se bazeaz? pe principiul c? oamenii sunt liberi s? exploateze oportunit??i ?i s? evalueze riscuri în limite stabilite prin legi. Cei care reu?esc sunt liberi s? ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie s? pl?teasc?.
În România suntem departe de principiile la care m-am referit. În primul rând, întârzierea cu care au fost adoptate anumite reguli bune fac s? lipseasc? antreprenorul adev?rat. Sunt prea mul?i antreprenori “de carton”.

Cu unele excep?ii, antreprenorul român a r?mas cu tr?s?turile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii în urm?: el se uit? spre bugetul public a?teptând s? pice ceva. Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede în orice o oportunitate, a?a cum se întâmpl? în capitalismul bazat pe pie?e libere, ci vede oportunit??i în orice proiect bugetar. Unii dintre ace?ti antreprenori sunt clien?i politici. Ei nu se îmbog??esc din riscurile pe care ?i le asum? pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din “aloc?rile”care îi favorizeaz? în raport cu al?ii. Proverbul “spune-mi cu cine umbli ca s?-?i spun cine e?ti” func?ioneaz? ?i în varianta “spune-mi cine este la putere ca s? î?i spun cine câ?tig? licita?iile pentru proiectele finan?ate din bani publici”.

În al doilea rând, ace?ti antreprenori “de carton” nici nu evalueaz? ?i nici nu-?i asum? vreun risc de contrapartid?. Ei sunt la ad?post. Chiar dac? pl?te?te cu întârziere, bugetul pân? la urm? pl?te?te. Pl?te?te îns? un pre? suficient cât s? acopere ?i perioada de întârziere. Aceast? dobând? implicit? este infla?ionist?. Dar pl?titorul de impozite este captiv, nu are ce s? fac?. Antreprenorii conecta?i la bugetul public reflect? mai degrab? un defect al aparatului de stat decât caracterul malefic al afacerilor lor.

În al treilea rând, ceilal?i antreprenori care î?i asum? riscuri nu sunt în mod necesar liberi s? ia profiturile. Profiturile estimate pentru investi?iile de ast?zi ar putea pur ?i simplu s? nu se materializeze din cauza schimb?rilor prea dese ale sistemului de impozitare.

În sfâr?it, în economia României nu to?i cei care fac pierderi suport? consecin?e. În rela?ia cu statul continu? s? opereze restric?iile bugetare slabe. Multe entit??i de stat, sau chiar private dac? sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate c?tre bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, par?ial, aceste arierate se ?terg din când în când, sub diferite pretexte.

Discursul anti-capitalist ast?zi

Când ascul?i discursurile anti-capitaliste din România sau de oriunde î?i dai seama c? virulen?a apare mai ales în leg?tur? cu favorurile pe care politicienii la putere le acord? unor afaceri private sau proprietarilor lor în schimbul voturilor. Furia popular? este implicit generat? de clicile economice, dar se îndreapt? explicit împotriva capitalismului. Virulen?a anti-capitalist? apare mai ales la cei care confund? capitalismul cu corup?ia.

Unii oameni, care nu fac aceast? confuzie, critic? modul în care capitalismul produce bog??ia, în special fluctua?iile economice ?i inegalitatea veniturilor. Ei cred c? organizarea economiei pe baza planificarii centralizate ar putea reduce fluctua?iile economice ?i disparit??ile în venituri.

Aceasta este doar o alt? mare iluzie, deoarece socialismul nu poate decât s? înlocuiasc? fluctua?iile cu penuria. Neexistând compromis între productivitatea muncii, pe de o parte, ?i amplitudinea fluctua?iilor ?i disparitatea veniturilor pe de alt? parte, cererile din discursurile anti-capitaliste sunt mai bine servite de capitalismul adev?rat decât de o revolu?ie.

Capitalismul are nevoie atât de libera întreprindere, cât ?i de stat. Libera întreprindere ofer? bunurile private, iar statul ofer? bunurile publice.

Pentru a minimiza fluctua?iile ?i inegalitatea veniturilor, capitalismul are nevoie de reguli ?i de politici macroeconomice bune. Acestea sunt bunuri publice ?i, de aceea, sunt responsabilitatea statului. Statul are rolul s? stabileasc? reguli adecvate privind modul în care entit??ile private administreaz? afacerile ?i suport? consecin?ele ac?iunilor lor.

La rândul lor, capitali?tii sunt implica?i în procesul de elaborare a regulilor în mod direct, ca simpli votan?i sau parlamentari, ?i indirect prin lobby. Pe de o parte, ei au interesul s? combat? regulile care tind s? altereze libertatea pie?elor ?i, astfel, succesul capitalismului. De aceea, între stat ?i pie?ele financiare este o lupt? pentru de?inerea rolului central în administrarea economiei. Pe de alt? parte, este în interesul capitali?tilor inteligen?i s? sprijine acele reguli care asigur? c? valorile morale guverneaz? alegerile libere private (interesul personal), adev?rata surs? a succesului capitalismului.

Crizele majore: e?ecul statului de a produce bunuri publice
Istoria civiliza?iei este deopotriv? o istorie a bunurilor private ?i a bunurilor publice. Pe m?sur? ce capacitatea noastr? de a furniza bunuri private a crescut, bunurile publice de care avem nevoie au devenit mai complexe. Între acestea din urm?, stabilitatea economic? a devenit un bun public care trebuie furnizat la nivel global.

Statele trebuie s? coopereze pentru a-l putea livra. În timpul Marii
Depresiuni, în criza petrolului ?i a Marii Infla?ii în anii 70, ?i din nou acum, acest bun a lipsit, reflectând e?ecul de coordonare a statelor în procesul de stabilire de regulilor compatibile cu alegerile private libere ?i responsabile.

Când pie?ele e?uez? în câteva cazuri descrise în manuale, statul intervine pentru a le suplini. Invers, când statul e?ueaz? s? produc? bunuri publice intervine o criz? (cite?te pia?a) care arat? ce corec?ii trebuie f?cute. În lumina crizei actuale se vor aduce numeroase “îmbun?t??iri” capitalismului, a?a cum s-a întâmplat dup? fiecare criz?. Dar probabil c? în retrospectiv?, vom constata, ca ?i cu alte ocazii, cel pu?in dou? lucruri.

Primul, c? cele mai multe se vor dovedi a nu fi fost inteligente. Probabil c? în afar? de reglementarea nivelului de capital ?i al nivelului datoriilor publice în PIB, celelalte “îmbun?t??iri” vor produce mai multe costuri decât beneficii.

Al doilea, c? cele mai multe nu vor fi adoptate de toate ??rile, adic? se va manifeste un nou e?ec de coordonare, care va distorsiona alocarea resurselor la nivel global. Dac? multe dintre “îmbun?t??iri” vor produce costuri nete, atunci un e?ec de coordonare nici nu va fi un lucru prea r?u.

Pân? acum, istoria crizelor majore nu pare a fi o istorie a pierderii valorilor morale în procesul globaliz?rii pie?elor, ci o istorie a e?ecului statelor de a furniza bunurile publice complexe la nivel global. Nu numai c? statele nu au reu?it s? reglementeze adecvat, dar au închis ochii la unele practici nes?n?toase sau chiar ilegale ?i s-au compl?cut în propriile excese. Aceasta explic? de ce, la nivel mondial, dezbaterea public? se focalizeaz? din ce în ce mai mult pe e?ecul pie?elor versus e?ecul statului de a furniza bunuri publice.

?i în România dezbaterile vor urma acela?i trend, din care publicul românesc va în?elege tot mai mult c? s?r?cia reflect? lipsa pie?elor adecvat reglementate. Va deveni evident c? politicienii români au fost lipsi?i de viziune când au permis regulilor s? r?mân? neclare, incoerente ?i favorizante ale unor interese speciale.

În România, sistemul economic construit începând din 1990 încoace a fost în mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectiv? pe care au tr?it-o românii. Punerea capitalismului la locul s?u r?mâne cea mai mare provocare a României, a?a cum a devenit pentru întreaga lume. Dar ar reu?i un guvern care ?i-ar asuma în mod deschis acest obiectiv s? înving? clicile economice din România?

15.02.2012. 14:46

Acest articol n-are nici un comentariu.