Vai, nenorocit? ?ar?, rele zile-ai mai ajuns!

A lor gheare-nfipte-n pieptu-?i f?r? mil? l-au str?puns

?i-n buc??i împart, infamii, carnea ta, avutul t?u!

Tot ce s-a g?sit pe lume mai stricat, mai crud, mai r?u,

??ti nemernici f?r? suflet, f?r? nici un c?p?tâi,

?in a tale zile-n mân?, ?-a ta cinste sub c?lcâi.

?i c?l?ri pe tine, ?ar?, se cred zei aceste bestii,

Cum se cred ades copiii împ?ra?i c?l?ri pe trestii.

Ei sunt mari ?i tari, ?i nu au nici ru?ine, nici sfial?

C?-ntr-o zi, poate, urma?ii le vor cere socoteal?

De-a lor fapte. Ce le pas?? Lop?tari, la cârma ??rii

Sunt st?pâni pe vas, pe vânturi, ?i pe valurile m?rii!

?i când cuge?i c-ace?ti trântori, ast? hait? de samsari

Prin tertipuri ?i prin intrigi au ajuns puternici, mari,

?i când vezi pe-a vie?ii scar? unde-au fost ?i unde sunt,

Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi seme?i ?i crunt

Privesc azi din în?l?ime spre norodul t?v?lit

În mizeriile-n care ei, c?l?ii, l-au trântit,

Când te ui?i cum se r?sfa??, cum î?i fac de cap mi?eii,

Vai, începi s? crezi c?-n ceruri adormit-au de mult zeii!

?-apoi, dup? ce-au dat palme, ?i-au scuipat în fa?a ??rii,

Dup? ce-a-mbrâncit poporul în pr?pastia pierz?rii,

Dup? ce n-a r?mas lucru nebatjocorit de ei,

Au curajul ace?ti oameni de nimic, ace?ti mi?ei

Au curaju-n fa?a lumii ca s? strige-n gura mare:

Ne vrea ?ara! îi vrea ?ara? Auzi?i neru?inare!

Vai, de-ar fi pe voia ??rii, ?ti?i voi unde v-a?i trezi!

Într-o ocn? da! acolo oasele v-ar putrezi!

Cum s? mai vedem în ?ar? cinste, munc?, prop??ire,

Când spoiala azi e totul, când vezi c? prin lingu?ire

?i f???rnicii, neto?ii, au ajuns a?a departe!

Cum s?-?i mai trude?ti via?a ca s?-nve?i pu?in? carte

Când te ui?i c?-n ast? ?ar?, dat? prad? celor r?i,

În?elep?ii sunt victime, tic?lo?ii sunt c?l?i!

Alexandru Vlahuta,Targoviste,1881,iunie

17.01.2014. 23:16

Acest articol n-are nici un comentariu.