Nu este vorba de un simplu joc de cuvinte. Radicalul “BOB” din cele patru nume este destinat s? indice bobul de adevar existen?ial din destinul unor oameni ai Gorjului, ai ??rii. Fie c?-i întâlne?ti într-o pia??, pe strad?, într-un tribunal, fie la o procesiune religioas?…
B.O.B. de pe o “Dacie” parcat? în Pia?a Mare din Târgu Jiu mi-a provocat, ini?ial, imaginea evocativ? a unui birou al unei foste organiza?ii de partid (P.C.R.) din frumoasa noastr? urbe, fapt ce m-a f?cut s?-l “interoghez” (jurnalistic, se în?elege) pe posesorul vechiului autoturism, abrevierea în cauz? aducând a artefact politic desuet.

– Nu, domnule, îmi r?spunde tran?ant omul de la care cump?rasem o temeinic? ?i frumoas? coad? de coas?. Este ma?ina mea ?i-i marcat?, decisiv, cu numele meu: BOBU!
Domnul BOBU, cel din fa?a mea, vânz?tor autorizat de cozi de coas?, de topor, de pieptene de os, de ?es?lat dobitoace, mi se pare absolut simpatic. B?rbat de peste 60 de ani, bronzat, bine legat, respectuos, are multe s?-mi spun?, ca mul?i al?ii din neamul realizat al BOB-ilor din Gorj ?i de aiurea, urma?i, peste vreme, ai lui nenea Nistor, care în anii 50 înc? locuia într-un bordei pe coasta G?v?ne?tilor. Cel mai important lucru mi s-a p?rut s? verific pe “??ran” un zvon, lansat mie într-un spital din ora?ul nostru, tot de un urma? al lui Nistor BOBU. C?-mi spunea acesta c? Emil BOBU, fost membru al CC al PCR (tot fost), omul al patrulea din ierarhia ?tabilor din CEPEX, fost ministru de interne, arestat în Decembrie 1989 de FSN-i?tii domnului Ion Iliescu, ar fi fost tot odrasl? a lui nenea Nistor ceea ce m-a bucurat. Dintre cei 11 copii ai acestuia, n?scu?i acolo, sus, în coasta râpoas? a g?v?ne?tilor, ar fi f?cut parte ?i tovar??ul Emil care, venind vremuri noi, ar fi fost luat ?i crescut la orfelinat.

Fost prim-secretar PCR la Suceava, apoi demnitar de stat, tovar??ul ar fi vrut s? ?tie dac? era, întradev?r de etnie rrom?. I-au confirmat supozi?ia fra?ii ?i neamurile sale din Gorj. Aflând adev?rul, tovar??ul, lep?dându-se de neam, a refuzat s? mai dea prin Gorj, ceea ce mi s-a p?rut o la?itate.
I-am spus lui nea BOBU din Pia?a Mare c? l-am cunoscut bine ?i pe demnitarul comunist, fiindu-i translator de german? pe vremea când conducea, obedient, ministerul de interne. Pe vremea lui s-au luat cele mai drastice m?suri de economisire a energiei, l?sându-ne într-un corp al cl?dirii dinspre Dâmbovi?a, s? ne congel?m, noi trebuind s? fim modele sociale, ale nevoilor na?ionale. I-am precizat vânz?torului de cozi de coas? c?, totu?i, tovar??ul Emil era un bun jurist, fapt relevat mie cu ocazia unei întâlniri, la sediul ministerului, cu unul dintre cei mai cul?i ambasadori ai Germaniei Federale la Bucure?ti, marele diplomat ?i scriitor Erwin Wickart.

Citatele, în latin?, din dreptul roman, rostite de ministrul nostru, l-au încântat pe eruditul diplomat.
Judec?toria Târgu Jiu, camera 3. Proces pe rol legat de fondul forestier. Între victimile comisiilor locale, gr?bite cu invalidarea revendic?rilor drepturilor str?mo?e?ti, face parte ?i nenea BOBEI, din Ciuperceni-Gorj în vârst? de 84 de ani, aproape paraplegic.

St? pe banc?, în spatele meu. Nu poate s? se ridice dar, provocat de inep?iile fie ale legii, fie ale celor chema?i s? fac? Lege, a strigat ?i el cum a putut, zicând: “Doamn? pre?edinte, sunt batjocorit de oamenii Legii. La vârsta mea nu mai am decât pe Dumnezeu ?i p?mântul de sub mine în care voi merge cât de curând, dar pe primarul care m-a neîndrept??it, l-a? împu?ca pe loc!” Apoi a izbucnit în plâns.

Rumoare în sal?, provenit? de la numero?i peten?i în pricin? de aceea?i natur?, mai c? s-a transformat într-un act de solidarizare spontan? cu b?trânul BOBEI, purtat pe drumuri de o lege strâmb? înc?…
BOBIN… frumosul nume a ap?rut pe ecranul aceleia?i zile prin pana omului de cultur? Dan Ciachir, în evocarea “Minunilor de la Maglavit”. Este vorba despre iunie 1935 când, acolo la Maglavitul Doljului, ciobanului Petre i s-a n?z?rit câteva teofanii. Acolo, la “Buturugi”, cic?, mul?i din bolnavii veni?i s? fie martori la “minuni”, se trezeau t?m?dui?i.

Parohul comunei era Nicolae BOBIN. Fusese martor la “zisele” lui Petrache Lupu, cel care-l v?zuse pe “Mo?ul”, într-un z?voi, ?i care-i poruncise s? cheme lumea la poc?in??. Tot BOBIN a fost martor ocular la perseveren?a Ciobanului pe lâng? Regele Carol al II-lea în vederea ctitoririi unei biserici la Maglavit…
A?adar, oameni, evenimente, fapte, toate legate, de data aceasta, de radicalul “BOB”, fragmente dintr-o istorie recent?, memoria oral? fiind p?str?torul lor spre re-intrare în fluxul real al vie?ii…

Dumitru D?N?U

15.08.2007. 00:04

un bobu 05.10.2008. 15:57