Ai făcut cerere pentru lovitura de stat, tovarăşe Iliescu?
Uite cum se leag?… Se leag? ?i e dureros… Am ajuns ?i eu dintr-o întâmplare în presa asta, sunt un simplu lucr?tor, dar, Doamne, ce mi se leag?. S?pt?mâna trecut? vorbeam despre „Mo?i Cr?ciuni interzi?i celor sub 18 ani“.
A fost dureros, s? ?ti?i ca în s?pt?mâna bucuriilor s? vorbesc despre ni?te zurlii care seam?n? moarte, seam?n? s?r?cie, în vreme ce ??ranul atât de drag mie se lupt? ?i cu moartea, ?i cu s?r?cia s? mai apuce un an pentru a sem?na pâine, a sem?na via??. Doamne, ce-ai l?sat pe lumea asta!
Nu pot s? nu v?d mental privirea luminoas? cât cerul senin din iulie a ??ranilor care m-au crescut ?i nu pot observa diferen?ele de privire la cei care trimit bolnavii la morg? ?i de acolo, prin ?pag?, la anumite firme de servicii funerare. Nici mor?i nu ne las? în pace! Prefer s? închid televizorul ?i s?-mi reamintesc lumina ochilor bunicilor mei când vedeau tarlaua plin? de grâu înfr??it. Nu mai aveau nicio treab? cu lumea, cu boala, cu b?trâne?ea care îi ap?sa, ei vedeau pâine, vedeau via?? pentru dumnealor ?i al?i români. Cât? diferen??!
M-am z?p?cit, sunt total buim?cit de zgomotul ora?ului care, în esen?a sa, este de altfel mai fad ca niciodat?, de balamucul creat de a?a-zi?i colind?tori ?i de „mila cre?tin?“ de care dau dovad? unii ?efi în ziua de ast?zi. Mi-e scârb? s? mai aud de autorit??i care ofer? pachete ?i cadouri unor copii nevoia?i de parc?, s?rmanii, au nevoie de hran? ?i aten?ie numai câteva zile pe an. Mi-e scârb? de reporterii lui pe?te, de ziari?tii lui apleac?-te pân? în p?mânt care îmi prezint? prin ziare ?i pe la televizor cum nu ?tiu ce oficialitate a t?iat un porc pentru copiii n?p?stui?i de soart?.
Mi-e sil?, mi-e scârb?, mi-e grea?? ?i deja mi s-a t?iat de s?rb?tori. A?a petrecem noi de s?rb?tori? Bravos, na?iune! Înc? un bravos pentru to?i românii… Îl merit?m! Declara?ia tovar??ului Iliescu a fost pe atât de sincer? ?i dureroas? cât un tsunami! Acest tovar?? Ilici Iliescu, pe care mul?i dintre noi îl iubesc cu patim? ?i foc în continuare le-a r?spuns revolu?ionarilor c? pot s? se sinucid? dac? nu le convine regimul. Cum s? nu, tovar??e Iliescu!
Dac? revolu?ionarii, ce nu au mai r?bdat iadul de pe p?mânt instaurat de Ceau?escu nu au murit de gloan?ele trase de unii pe care i-au comandat al?ii, acum au dreptul s? se sinucid? f?r? s? li se aprobe nicio cerere. Terifiant! Cei care au uitat prea devreme sau nu se n?scuser? atunci ar trebui s? con?tientizeze c? o Românie întreag? nu a ie?it de nebun? în strad? pentru a cere plecarea lui Ceau?escu. A ie?it de foame, de frig, de întuneric ?i de teroare. Tovar??e Iliescu, oamenii ??tia nu au f?cut cerere când dumneata te-ai pus în fruntea trebi ?i nu te mai dai jos de atunci încoace, iar acum ne îndemni lini?tit la sinucidere. Parc? vorbeam ?i despre ceva sinucideri s?pt?mâna trecut?… Ca s? vezi.
M-a omorât zgomotul ora?ului, b?l?c?rerile politicienilor, dezastrul care a cuprins ?ara asta ?i, totu?i, e luna minunilor… La dou? din noapte redeschid televizorul ?i, ce s? vezi… unul din pansamentele sufletului meu, Grigore Le?e. Ei, bine, dragii mei, v? invit s? urm?ri?i câteva emisiuni cu acest om ?i v? garantez c? lini?tea sufleteasc? o s? vin? de la sine. Doamne, de când o c?utam! O g?sisem de altfel, îns?, vorba românului, din când în când, mai trebuie s? arunci un lemn în sob? pentru… c?ldura sufletului.
Stomatologul îmi spusese, cu câteva zile în urm?, zicându-mi cu bucurie c? sunt primul colind?tor al s?u c? în luna asta mare trebuie s? încerc?m cu to?ii s? ne împ?c?m cu Dumnezeu… Acela?i lucru mi l-a zis ?i fostul ?ef al Jandarmilor gorjeni, chestorul Vasile Tâlvescu când m-a întâlnit ?i m? aflam într-o situa?ie nu tocmai pl?cut?. M-a întrebat ce am p??it ?i i-am r?spuns sec c? fusesem certat cu Dumnezeu…
„Împac?-te cu El, Ric?!“ Asta mi-a zis ditamai generalul, îns?, eu m? împcasem cu Dumnezeu de ceva vreme. Nu, s? nu crede?i c? este u?or, pentru c? po?i spune c? e?ti împ?cat cu Dumnezeu numai dup? ce treci printr-o situa?ie groaznic?, printr-un purgatoriu lumesc ?i atunci când î?i revii, în loc de ur? ?i moarte cau?i s? semeni via?? ?i dragoste a?a cum f?ceau bunii mei când sem?nau tarlaua cu grâu.
Revenind la Grigore Le?e, acesta m-a dat total peste cap când ?i-a prezentat ultima carte intitulat? „Am aflat cine sunt“. Cutremur?tor! Acest profesor universitar, Grigore Le?e, este esen?a românului pur. Am aflat cine sunt… Câ?i dintre noi au puterea s? caute s? afle? Eu pretind c? am aflat, de?i nu e pu?in lucru. Dac? vre?i s? afla?i cine sunte?i nu v? uita?i la conturile din banc?, la func?ia pe care o de?ine?i, l?sa?i oglinda deoparte, ci privi?i-v? în suflet ?i, poate g?si?i icoana Maicii Domnului acolo. Vorbi?i cu ea ?i ve?i afla cine sunte?i.
Dac? nu o ave?i în suflet nu e nicio problem?, poate o ave?i în cas?, poate merge?i la o biseric? nu s? v? trage?i cruci peste cruci, ci s? v? citi?i sufletele ?i s? vi le cur??a?i de relele cu care le-a?i murd?rit în anii de via??. M-a topit Grigore Le?e, pentru c? el ?i marele om care spusese demult, tare demult c? a fost ?i el acolo un bo? de lut cu ochi pe aceast? lume î?i mângâie sufletul ?i î?i aduc s?rb?toarea.
Nu to?i zurlii care url? pe la televizor, nu to?i boga?ii care se laud? cu averile lor ?i nici m?car pârli?ii ce-?i posteaz? tot felul de poze pe facebook, fotografii ce ilustreaz? plimb?ri, excursii. Ace?tia din urm? uit? s?-?i fotografieze uneori ?i foamea de peste an ?i sandvi?urile cu parizer pe care ?i le bag? în traist? când merg în unele excursii.
De-a lungul timpului am fost invitat la multe, poate prea multe sindrofii simandicoase ?i, la un moment dat, am refuzat s? mai merg… Pu?ine sunt ora?ele din ?ara asta pe care nu le-am c?lcat cu piciorul… În urm? cu vreo zece ani m? sictirisem ?i obosisem s? v?d falsitatea unora care se îmbr?cau la ?ol festiv ?i c?utau s? imite o aristocra?ie de mult disp?rut? din România. Erau penibili ?i penibili mai sunt cei care fac acest lucru în continuare. De plimb?ri prin lume m-am cam s?turat pentru c?, vorba lui P?unescu: „M-am sim?it penibil s? scriu despre America, când eu nu cuno?team Vatra Dornei“.
Nu ?tiu de ce, dar pe la 30 de ani, m-am retras din lumea care se considera ?i se consider? bun? a jude?ului ?i am c?utat s? m? bucur de or??elul meu, jude?ul meu, oamenii de lâng? mine. M? crede?i sau nu, simplitatea mi-a adus r?spunsul la ve?nica întrebare: Cine sunt eu?
Acum, când merg pe Victoria, când bat str?zile ora?ului ?i m? întâlnesc cu oameni simpli, dar dragi, oameni ce au fost al?turi de mine ?i la bucurii ?i la necazuri… crede?i sau nu am toate motivele s? urlu de bucurie, s? a?tept cu drag s?rb?torile dup? atâta amar de vreme fredonând un refren la mod? al tinere?ilor mele: „Lumea e a mea“. Acum ?tiu cine sunt ?i o s? m? feresc ca dracu de t?mâie de falsitate, ipocrizie, dar mai presus de toate DE LUMEA BUN?! Vreau s? m? bucur de ce am, pentru c? am un miliard de motive de fericire!
P.S.
S?rb?tori fericite, dragi cititori! Dac? tot se vorbe?te în cifre vreau s? v? anun? c? s?pt?mâna trecut? „Ziarul Gorjului“ a ajuns la 2.200 de vizitatori unici ?i peste 10.000 de vizualiz?ri. V? spun La Mul?i Ani!, v? mul?umesc, pentru c? dumneavoastr? sunte?i minunatele globuri din pomul meu de Cr?ciun.
Te salut ?i pe dumneata, domnule care îmi spui c? sunt securist, dar nu ?tiu dac? a? îndeplini criteriile intelectuale pentru a practica o astfel de meserie.
La Mul?i Ani! ?i dumneavoastr? cititorului ce v? recomanda?i Moni ?i chiar trebuie s? v? r?spund punctual la o întrebare… În fa?a lui Dumnezeu ?i a oamenilor care m? cunosc v? spun cu mâna pe inim? c? în acest moment nu sunt constrâns în niciun fel s? scriu ceea ce scriu.
Totodat? v? spun c? am avut prea pu?ine contacte cu oameni din lumea politic? pentru a fi dator la vreun politician sau o personalite a zilei. Din câte ?tiu eu nu sunt dator un leu la nimeni. Dac? o s? g?si?i pe cineva s? afirme contrariul s?-mi spune?i ?i mie.
Cât despre analiza pe care mi-o cere?i s? o fac asupra unor oameni politici pot s? spun c? L-a? mânia pe Dumnezeu dac? a? încerca ceva de genul acesta. Nu am ajuns eu s? judec oameni în locul divinit??ii. Când am de semnalat ceva despre faptele sau declara?iile lor a?i observat c? o fac.
Îmi pare r?u, poate v? dezam?gesc, dar nu sunt st?pânul inelelelor, nu sunt atoate?tiutor, nu sunt un ziarist adev?rat, ci doar un simplu lucr?tor în pres? care nu poate sta impasibil la durerile lumii de care se bucur? atât de tare. M? numesc Aurel M?ce?anu, nu Corneliu Vadim Tudor.
20.12.2013. 21:43
p.s Sarbatori fericite
0 Comments