Menu:

Toţi pentru unul, unul pentru el

Avem alegeri parlamentare şi iar o să fie cheltuiţi nişte bani aiurea pentru organizarea scrutinului. Nu ar mult mai simplu ca fiecare partid să îşi desemneze proporţional reprezentanţii în parlament, în funcţie de numărul de mandate pe care le-au obţinut din 1990 încoace? Probabil că social-democraţii ar obţine cele mai multe mandate, iar liberalii şi democrat-liberalii ar putea să constituie majoritatea.

Maghiarii, în mod obligatoriu, trebuie să aibă şi ei vreo 20-30 de mandate, iar celelalte minorităţi naţionale, câte un mandat de căciulă. Ca să nu se supere celelalte partide pentru observarea cărora pe scena politică nu este încă nevoie de lupă, se va desemna câte un reprezentant şi de la forţele politice pe cale de dispariţie, cum ar fi Partidul România Mare. De când a plecat eminenţa maronie de acolo, Ilie Petrescu, parcă s-a stins de tot, iar Corneliu Vadim Tudor şi-a pierdut muza. Se mai termină şi ştiinţa, acolo unde e numai talent.

La ce bun totuşi atâta muncă de mers la vot din moment ce sunt cam aceiaşi candidaţ? Votul nu mai are absolut nicio relevanţă, decât la nivel formal, din moment ce partidele nu propun alte nume şi nu şi-au lărgit aria de selecţie a candidaţiilor. Şi mult mai important, nu au modificat criteriile de selecţie a acestora.

Din 50 de candidaţi propuşi de partide pentru judeţul Gorj, 16 sunt consideraţi „pătaţi”, figurând pe o listă realizată de trei organizaţii non-guvernamentale. Interesant este că şi aceste liste apar după ce listele de candidaţi au fost stabilite şi nu mai poate fi schimbat nimic.

Informaţiile sunt pentru alegători care ar trebui să ia aminte şi să nu trimită în parlamentul ţării un personaj corupt, ocult, penal, traseist şi imoral. Interesant este că de fiecare dată când au loc alegeri, de orice fel ar fi acestea, apar pe la televizor tot felul de vipuri care îi îndeamnă pe cetăţeni să meargă să dea cu ştampila pe un candidat sau altul, nu contează pe cine votrează. Contează că trebuie să meargă la vot.

Nimeni nu îi spune cetăţeanului că de fapt contează pe cine votează, dar nu este obligatoriu să se meargă la vot. Votul nu este şi, dacă este liber, nu va putea fi niciodată imperativ. Votul îi dă alesului legitimitate, credibilitate şi ar trebui să îl facă responsabil în ceea ce priveşte misiunea sa de reprezentant al comunităţii.

Dar oare pe cine mai reprezintă clasa politică în momentul de faţă, pentru că partidele par să fi rupt legătura cu dorinţele şi necesităţile alegătorilor de rând? Cel puţin formal există programe, toată lumea are soluţii, este alături de oameni şi împreună cu ei şi doreşte să facă numai bine semenilor.

Politicienii se „trezesc” brusc în timpul campaniei electorale şi sunt capabili să creeze locuri de muncă, să găsească bani pentru asfaltări şi programe de relansare economică a unor zone, pot să facă lobby pe lângă oameni de afaceri, investitori şi grupuri de firme, pot să extermine ţânţarii din oraşe, muştele de la sate, să crească producţia de lapte pe ţâţa de vacă sau să ridice producţia de mure pe tufa de mărăcine. Politicianul care este şi candidat este bun, este candid, are o forţă extraordinară, când bate la pas şi în cizme de cauciuc satele şi cătunele. Mănâncă din strachină, pupă babele pe batic, strânge mâna beţivului din sat, îi ridică pe cei mici în braţe şi le împarte căni şi calendare.

Politicianul vorbeşte despre reorganizarea agriculturii, scutirea impozitelor pentru ţărani, investiţii în turism, canalizare, apă caldă, gaze, căldură, defrişare, împăduriri, drumuri asfaltate şi drumuri pietruite, locuri de muncă în întreprinderi mici şi mijlocii.

Politicianul candidat umblă cu Dacia şi renunţă la maşina sa scumpă, mănâncă numai macaroane şi bea apă şi din urma de tractor, dacă este necesar. Politicianul este darnic, le plăteşte întreţinerea semenilor, ajută bătrâni, le oferă produse de primă necesitate, promite că va da personal telefon şi se va ocupa de problema alunecărilor de teren sau a preotului care vinde locuri de veci pe sub mână. Cam aşa procedează politicianul în campanie? După, se schimbă lucrurile. Ar fi culmea să te ajute să îţi iei loc de veci. Morţii nu voteză, nu-i aşa?

26.11.2008. 14:03

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.