Menu:

Menajeria de partid şi de stat

Unii lideri de partide se mulţumesc şi cu puţin când vine vorba de succesul grupului pe care îl conduc sau îl coordonează. Iar în politică, să te mulţumeşti cu puţin, când eşti foarte aproape de borcanul cu miere, este ca şi cum ţi-ai tăia singur creanga de sub picioare. E greu însă să fi şi în barcă şi în acelaşi timp să înoţi pe lângă barca în care se află colegii tăi de partid sau, mai rău, subalternii tăi pe linie politică. Un lider cu probleme grave de imagine care nu îşi dă seama de acest lucru sau care îşi dă seama, dar nu îşi poate stăpâni orgoliul, se află pe calea pierzaniei. Cum adesea partidul este identificat prin conducător şi conducătorul prin partid, cele două rar putând să fie despărţite, în toate cazurile, de pe urma proastei imagini a unui lider are de suferit organizaţia pe care o conduce. De puţine ori, persoana îşi pierde din capitalul de imagine, atunci când vine vorba de situarea ei într-un partid cu o imagine proastă. Până la urmă, omul sfinţeşte locul, dar regula poate fi adaptată de la caz la caz.

Deseori, omului i se asociază un simbol, o imagine, fiind mult mai uşor de identificat în spectrul şi pe scena politică, atât de către adversarii politici, cât şi de alegători. Cel care votează asociază numele candidatului de pe buletinul de vot sau numele partidului cu o anumită imagine pe care el o are sau şi-a construit-o despre elementul respectiv. În general, imaginile şi simbolurile sunt culese de la televizor sau din celelalte organe de informare în masă şi, în mod evident, într-un anumit procent, imaginea este distorsionată, prin manipulare. Pentru că organul media nu va reda niciodată cu o obiectivitate de 100% imaginea reală a unui candidat. Adesea anumite calităţi şi defecte sunt exacerbate, pentru ca, în cele din urmă să rămână doar un simbol prin care să fie identificat politicianul îndeosebi. În anii 90 de exemplu, Văcăroiu era identificat cu paharul cu vodcă, deşi din câte se pare, personajul nu desfunda chiar atât de multe sticle pe cât a desfundat presa pentru el. A fost suficient să fie fotografiat de câteva ori cu un pahar de tărie în mână, iar această imagine să fie cultivată până la saturaţie.

În Ion Iliescu, mulţi dintre alegători au regăsit imaginea eroului mitic şi civilizator, care a salvat poporul de la dezastru. Ulterior, imaginea a fost asociată bunicului protector care doar se preface că le spune nepoţilor săi golănaşi să se astâmpere.

Petre Roman va fi mereu omul fără gât şi cu succes la femei, deşi, ultima sa relaţie cu o manelistă, i-a mai scăzut din cotă în faţa celor care nu îl creditau ca având şi o suficientă doză de superficialitate, în ceea ce priveşte propria imagine.

Lui Emil Constantinescu i se spunea Ţapul, din cauza bărbii pe care o avea şi o are. La vremea respectivă, nu poate fi negat că datorită bărbii un pic ascuţite personajul a fost asociat cu Alexandru Ioan Cuza de către unii şi cu animalul ţap, conotaţiile fiind evident malefice.

Lui Corneliu Vadim Tudor, recent răposat politic, i-a rămas renumele de Tribun, întrucât mai mereu apărea la televizor debitând înflăcărat discursuri aiuritoare şi extremiste. Tipul putea foarte bine să fie o reclamă bună la medicamentele pentru boli nervoase.

Despre Victor Ponta s-a spus că este Micul Titulescu şi doar pentru că poartă ochelari şi are căpăţâna rotundă cu gazon tuns scurt. Doar prin atât se poate compara cu marele om politic şi de stat Nicolae Titulescu. Mare probabil şi pentru că unii l-au vrut mare, într-un anumit context politic. Unii din afara ţării.

Mircea Geoană este Prostănacul şi nu pentru că nu este un tip inteligent, însă gândeşte după modelul american: întât vorbeşte şi abia apoi gândeşte, reflectând, în hamac, asupra celor emanate în public.

Tăriceanu este şi va fi mereu asociat cu o motocicletă, iar Patriciu cu ţevile de la o rafinărie. Miron Mitrea cu un tir, iar Marin Condescu va fi mereu asociat cu un lămpaş curat, neatins de diferenţele de temperatură cauzate de coborârile în subteran.

Ionel Manţog cu un rânjet: rânjetul perfid al băiatului deştept care nu îşi poate stăpâni orgoliul. Morega va fi mereu un tovarăş şi sfânt, dar doar de perete, iar fotografia cu Florin Cârciumaru poate fi înlocuită oricând cu cea a unei mături. Mulţi îşi pun să lucreze simbolurile pentru ei, de aia uneori mai iau şi pauze de ţigară. Cam aşa a făcut şi Pantelimon Manta care nu înţelege nici acum cu ce a greşit în faţa alegătorilor. A renunţat prea uşor la trandafiri.

Dinu GROPARU

10.12.2008. 08:27

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.