Menu:

Guvernele trec, cărbunele rămâne...

Federaţia Naţională Mine Energie (FNME) şi Consiliul Judeţean Gorj au organizat, la sfârşitul săptămânii trecute, simpozionul cu tema “Cărbunele din Oltenia - soluţia sigură a energeticii româneşti”. Obiectivul declarat al simpozionului, desfăşurat la Sala Maură a prefecturii, a fost evidenţierea rolului şi a importanţei exploatării cărbunelui din Oltenia, precum şi utilizarea acestuia în termocentale, în vederea producerii de energie electrică şi termică pe plan regional şi naţional.

Marin Condescu, preşedintele FNME, a încercat încă odată să convingă parlamentarii şi guvernanţii de necesitatea creeri unui mare holding energetic în Oltenia, care ar rezolva o mare parte a problemelor din sistem. ”Vreau să încheiem un memorandum care să devină pentru viitorii guvernanţi, dar şi pentru actualii, material pentru stabilirea viitoarei strategii” a spus Condescu.

Trebuie făcut ceva şi trebuie făcut acum, repede

Laurenţiu Ciurel, director general al Complexului Energetic Rovinari: “Actuala tehnologie de la Rovinari provine din anii ’60. Această termocentrală a fost construită în anii ’70. Randamentul este undeva între 28 şi 32%. Este randamentul de proiect, pe care-l obţii după reparaţii capitale şi după modernizări. Modernizări, în accepţiunea noastră, înseamnă de fapt aducerea acestor instalaţii în starea de proiect, pentru că, de-a lungul anilor, s-au făcut tot felul de improvizaţii. Acum le aducem în starea de a funcţiona la 300 de MW, aşa cum este în proiect.

În lume, există la ora aceasta, pe cărbune inferior, termocentrale cu randament de 40 - 43%. Cum putem să rivalizăm noi - Rovinari, Turceni, Craiova - cu un grup care va răsări în doi - trei ani, probabil pe malul Dunării, cu cărbune extern, sârbesc, cum se aude. Este clar că ne va scoate de pe piaţă. Degeaba încercăm să băgăm bani, sute de milioane de euro, aşa cum ne-am angajat la Uniunea Europeană, în modernizarea şi aducerea acestor grupuri. Ele sunt net inferioare ca eficienţă tehnologiei anului 2008. Sunt sute de milioane de euro pe care trebuie să-i dăm pe modernizări, pe transportul şlamului în sistem fluid dens, pe instalaţii de desulfurare, iar aceste centrale noi, dacă se vor face, se vor face avându-le deja instalate.

Soluţia pentru ca acest bazin energetic să rămână şi să fie viabil este să facem grupuri noi. Şi la Rovinari şi la Turceni şi la Craiova există capabilităţi. Au fost grupuri care au fost casate, tăiate, îndepărtate, dar infrastructura a rămas. Avem staţie electrică, la Urecheşti, de 400 kv, putem chiar exporta. Avem alimentarea cu cărbune, avem sistemul de răcire, turnuri de răcire de la fostele grupuri 1 şi 2, avem infrastructură pentru asta. Dar, vedeţi, suntem la nivel de director general, de executrivi. Este foarte greu. Este ca şi când tarabagiul de la piaţă îşi caută împrumut la bancă, pe când lucrul acesta ar trebui să-l facă şeful, cel care deţine taraba. Este foarte greu să prospectăm noi, la nivelul nostru, piaţa, să găsim foarte repede soluţii. Pentru că, în general, lucru acesta se întâmplă la nivel de ministere, la nivel de guvern. De acolo ar trebui direcţionaţi spre noi.

Dar, dacă vom continua să băgăm sute de milioane de euro în modernizări, pe grupuri energetice cu eficienţă de 30%, nu avem nici o şansă să mai vorbim despre aceste complexuri, zece ani de acum încolo. Poate voi supăra pe mulţi prin ceea ce spun, dar aceasta este realitatea.

Sunt şi alte probleme de ordin intern. Complexurile astea sunt cei mai mari angajatori din zonă împreună cu SNLO. Plătim salarii de peste 1.000 de dolari, venituri nete, în mână, salarii medii. Avem aproape 5.000 de oameni, împreună cu Termoserv-ul, care beneficiază de aceste drepturi. Dacă s-ar întâmpla, Doamne fereşte, ceva cu aceşti mari angajatori şi, în special cu temocentralele, pentru că SNLO nu ar putea exista decât pe lângă ele, această zonă, monoindrustrială, dependentă total de energetică, ar dispărea de pe harta industrială a României.

Trebuie făcut ceva. Trebuie făcut acum, repede, pentru că timpul trece, şi ca să rezistăm în sistem concurenţial cred că singura soluţie este căutarea rapidă a unor investitori, a unor parteneri care să ducă la crearea de capacităţi noi.

Situaţia reală din Rovinari este: 100 de milioane de euro pentru fluidul dens şi 170 de milioane de euro pentru partea de desulfurare. Pentru astea avem finanţări în acest moment. Avem contracte sau o să avem foarte curând pentru fluid dens. Pentru desulfurare avem finanţare, deja trebuiau să înceapă lucrările, mai sunt probleme de design, de proiectare. Oare nu este mai bine să ducem două grupuri în loc de patru câte avem, în proiectul ăsta, iar cu banii cu care ar trebui să le modernizăm pe celelate două, să fie partea noastră, aportul nostru într-un grup nou, alături de altă companie?

Noi avem studii de prefezabilitate, de fezabilitate, putem sta la dispoziţia oricui care se doreşte interesat în această dezvlotare. Dar, încă odată, lucrurile acestea trebuie făcute repede pentru că timpul trece, şi trece în defavoarea nostră. Nu cred că poate face nimeni abstracţie de 240 de milioane de tone de cărbune care înconjoară Termocentrala Rovinari. Să nu fie prea târziu şi să ne trezim fără utiliate pentru acest cărbune”.

Avem nevoie de un cadru legislativ adecvat

Eugen Davidoiu, director general al SNL Oltenia: “Aceasta este realitatea, SNLO nu face altceva decât să vină în completarea necesarului de cărbune de la complexurile energetice din Oltenia. Lucru care este anormal şi nu este benefic nici pentru complexuri şi nici pentru noi. De fapt, de aici porneşte prima problemă, ca fiind o marfă care vine în completarea alteia, creează sincope şi implicit ne creează dificultăţi.

Dar, vorbind de cărbunele din Oltenia ca soluţie sigură a energeticii româneşti, înseamnă că pornim de la strategia energetică a României în care nu se regăseşte strategia minieră. Este doar stipulată, pe ici pe colo, dar, până la urmă, asta avem ca instrument legal, H.G. 1069/2007. Dacă ar fi să ne uităm în acest act normativ, vorbim despre obiective stategice ale României, despre siguranţa energetică. Unul dintre obiective este creşterea siguranţei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice şi limitarea resurselor energetice din import. Nu putem vorbi despre siguranţă energetică, despre securitate naţională, dacă nu vorbim despre sursa primară a unei părţi din energia produsă de România şi aceea în termocentrale. Aceasta reprezintă 40% din energia produsă în România, iar cărbune reprezinată 70 –80% ca pondere în producerea energiei termice. A fi sau a avea o energie eficientă, produsă eficient, înseamnă a avea o sursă, adică un cărbune produs în condiţii de eficienţă. Ori, ca să produci cărbune în condiţii de eficienţă trebuie să fi un operator minier eficient. Vreau să anunţ că 2007 a fost primul an în care operatorul minier, în speţă SNLO, a avut un profit net realizat în codiţii de eficienţă economică. Ne confruntăm cu foarte multe probleme, în primul rând avem o sursă pe care trebuie să o exploatăm, funcţionăm în condiţii de piaţă energetică competiţională, din păcate ne mulăm după cererea beneficiarilor noştri, o cerere a unei pieţe captive. Depindem de eficienţa dumnealor şi trebuie să venim cu aportul eficienţei noastre. Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm în prezent o reprezintă cererea de cărbune şi livrarea acestei cereri (…)

Concluzia este una singură, avem resursa energetică. Este o resursă sigură şi eficientă care poate să producă energie în condiţii eficiente. Trebuie să o gestionăm cât mai bine. Pentru asta avem nevoie de un cadru legislativ adecvat, şi aici este rolul celor care ne conduc. Al meu, ca director general al SNLO, este acela de a asigura cărbunele energetic la nivelul cererii, de a asigura eficienţa economică a acestei societăţi. De a putea livra acest cărbune şi a putea să ne plătim datoriile către stat şi furnizori, să plătim salariile celor aproape 10.000 de colegi pe care îi avem. Nu este uşor pentru că sunt multe provocări şi sunt multe acţiuni interne şi externe care vizează destabilizarea acestei societăţi. Este păcat că de multe ori SNLO este privită ca o redută. Aş prefera ca intenţiile politice să fie unele care să ne susţină. Nu contează cine conduce această activitate, contează ca această activitate să fie eficientă şi să poată susţine interesul naţional şi siguranţa energetică a României. Contează să existe în continuare cele 9.000 de locuri de muncă.

Vreau să vă spun că am finalizat vineri (21.03.2008 n.r.) contractul de muncă pe 2008. Cred că partenerii noştri sociali sunt multumiţi de modul în care au decurs şi s-au finalizat negocierile. Reprezintă un pas important în activitatea noastră, am finalizat acest contract sper în condiţii de eficienţă. La sfârşitul anului ne-am propus să livrăm şi avem contractate 19 milioane de tone de lignit. Este o cantitate importantă faţă de cât produc complexurile energetice prin carierele proprii, dar, din păcate, am spus, este un lignit care vine în completare. Drept pentru care, strategia noastră este foarte greu de instrumentat.

Sugestia mea ar fi ca toţi factorii politici, toţi factorii decizionali, să-şi dea în sfârşit mâna pentru ca această resursă energetică să fie exploatată în condiţii de eficienţă, iar SNLO să fie lăsată să lucreze pentru a asigura cărbunele energetic al României”.

Oltenia de Nord a fost tratată ca o colonie

Marin Condescu, preşedintele FNME: “Nu este un secret pentru nimeni, resursele de petrol se vor epuiza în următorii 40 de ani. Cea mai sigură resursă pentru energie rămâne cărbunele care, în următorii 100 de ani, dacă nu se va descoperi o alternativă, va fi atractiv, şi din punct de vedere al preţului şi din punct de vedere al rezervelor. Credem că, în ultima perioadă, Oltenia de Nord a fost tratată ca o colonie. A fost secătuită de resurse financiare şi nu s-au întors înapoi fonduri pentru crearea de alternative şi nici pentru investiţii în infrastructură.

Industria minieră din România a parcurs un program dur de restructurare, început în 1997, când pentru funcţionarea ei se acordau subvenţii de un miliard de dolari. Am ajuns acum, numai din Oltenia de Nord să aducem la bugetul statului peste 10 mii de miliarde, ceea ce arată că a fost o restructurare dură, dar am atins aceste performanţe. Părerea nostră sinceră este că nu vor veni investiţii în acest sector, că nu va fi elaborată o strategie clară în care guvernul să-şi asume. Eu sunt convins că specialiştii noştri de astăzi, care vor vorbi foarte mult şi documentat, vor reuşi să arate că într-adevăr, pentru România şi pentru Uniunea Europeană, regiunea Oltenia, atât în ceea ce priveşte rezervele de cărbune cât şi hidro, poate să fie o zonă atractivă. Eu cred că trebuie să vorbim foarte puţin şi domnii directori generali să prezinte imporanţa activităţii care o conduc. Iar oamenii potenţi, de perspectivă, să ne spună ce se poate întâmpla şi care este calea pentru a reuşi împreună să nu distrugem singura ramură economică în care România poate să mai joace un rol important.

Din punctul nostru de vedere, rolul pe care-l vor juca preşedinţii consiliilor judeţene în viitor va fi mult mai mare decât cel actual. Avem în vedere alegerea nominală şi puterea de care se vor bucura prin acest vot. Credem că resursele locale, care sunt de importanţă naţională, vor putea să fie mult mai bine gestionate. Şi cred că noi toţi vom avea un sprijin mult mai mare după ce alegerile locale vor fi finalizate”.

26.03.2008. 07:05

Comentarii

Acest articol n-are nici un comentariu.