COMENTARII
Cine pe cine ţine în braţe?
ŞI CE DACĂ!Cine poate să îl dea jos pe Dan Ilie Morega de la conducerea PNL Gorj? Mulţi s-au încumetat, puţini au reuşit.
Morega nu este deloc strălucitor în jocurile „la lumină”, „pe faţă”, având rufele la vedere, însă este în pielea diavolului, atunci când vine vorba de regii sau de jocuri de culise. Încercarea lui Manta de a-l lovi în moalele capului pe Morega este de-a dreptul infantilă, dacă Eroul de la Padeş nu îşi dă acordul de a fi lovit şi de a se retarge.
Manta trebuie să le taie firele celor care deţin guma de şters cu ajutorul căreia ani în şir au fost curăţate dosarele lui Morega. În rest, Pantelimon poate să îşi pună nădejdea în Divinitate, că îl va chema pe Morega la ordine, în rest şansele ţin de domeniul miracolului, adică al transformării ţuicii în palincă. Liderul Morega nu e alunecos chiar ca un săpun, dar are cine să îl ungă cu toate alifiile.
Poate numai Marin Condescu să îl depăşească pe Morega la strategii de culise şi la jocuri perverse. Nu degeaba lui Condescu i se spune „Marea şulfă”, iar cei care îl numesc astfel au şi de ce, liderul sindicatelor miniere fiind mai alunecos chiar decât săpunul. Îţi poate trage preşul de sub picioare, chiar fără nici cea mai mică remuşcare, considerând că i se cuvine de drept, să se comporte ca un rechin, dacă legea nu îl prinde.
Nici măcar nu trebuie să depună mari eforturi pentru a rosti o minciună, întrucât Marin Condescu are „adevărurile” sale proprii pe care le foloseşte în momentele în care are nevoie să le rostească. Cel mai mare avantaj al lui Marin Condescu este că trece de la un „adevăr” la altul, la o teorie despre viaţă şi lume, ca şi cum precedenta nu ar fi existat.
Marea artă interpretativă a lui Condescu este că ştie să se facă mai alunecos decât săpunul şi uneori poate să vorbească o oră fără să spună nimic. Probabil că este talentul celor născuţi în Negomir. Când nu are camera de filmat asupra sa şi reportofonul sub birou, Marin Condesscu este extrem de concret şi ştie ce vrea, nemaifolosind aluzia sau trimiterile sau bancurile, pentru a transmite mai multe mesaje în acelaşi timp. Ceva de genul „directorul X va fi cutare, tu conduci partidul cutare, tu faci cutare, etc” şi nimeni nu are posibilitatea de a-i expune o altă teorie.
Unde începe şi unde se termină oare puterea lui Marin Condescu, pentru că este evident că de la distanţă ar putea să pară intalgibil? Probabil că a făcut şi Condescu, în trecut, ceva greşeli, pe vremea când făcea naveta la Herculane, însă de foarte mult timp scoate din sobă cărbunii cu unghiile altora şi cei care le scot sunt mânaţi în luptă de angajaţii angajaţilor lui Condescu. Firele chiar au început să se întrerupă la un moment dat şi singurele dovezi ar putea fi doar nişte inocente convorbiri telefonice sau câteva discuţii înregistrate de servicii. Unde începe şi unde se termină puterea lui Marin Condescu?
Începe la serviciile secrete şi se termină la serviciile secrete. Cel mai mare sindicalist de pe Terra este ţinut în braţe de serviciile secrete. Sau poate că a fost ţinut în braţe şi rolurile s-au schimbat între timp. Un şef de servicii plăpând este tot ceea ce l-ar avantaja pe sindicalist, aşa că, până la urmă, nu s-ar mai şti cine pe cine ţine în braţe.
Puterea lui Marin Condescu este dincolo de sindicate, dacă nu cumva între timp poliţiştii şi cei din servicii s-au afiliat la sindicatele lui Condescu şi liderul negociază şi pentru ei când vine vorba de privilegii obţinute de la Putere, oricare ar fi aceasta.
Ultima creaţie a lui Condescu, Ionel Manţog are un potenţial bun şi e chiar talentat, însă face greşeli. Depinde cât de repede poate să înveţe, dar îi va fi greu să îşi depăşească maestrul sau măcar să îl egaleze. Probabil că îi mai trebuie un deceniu, pentru a lucra perfect, fără să lase urme.
Poate discipolul preferat al lui Condescu este senatorul Toni Mihail Greblă, la fel de alunecos ca partenerul său. Dacă Marin este cel mai alunecos săpun, Toni Greblă poate fi considerat la fel de alunecos ca şi săpunul de casă. Casa este desigur a lui Condescu, iar cu săpunul de casă se mai spală rufele groase şi murdare.
Iar dacă sindicalistul a reuşit să transforme până şi minciuna în adevăr, Toni Greblă se află la stadiul în care îşi ştie rolul perfect şi îl interprezează în funcţie de setările sindicale. Asta se cheamă diplomaţie, după unii. Sau poate că Toni Greblă s-a adaptat la mai mulţi stăpâni şi mai primeşte setări şi din altă parte, dacă a reuşit să fie atât de diplomat, încât să nu i se observe microfonul de sub guler.
Exemplele pot continua. Cine pe cine ţine în braţe? Că doar nu o fi unul cu braţele atât de mari şi cu ochii suficient de albaştri care să îi ţină pe toţi.
Dinu GROPARU
28.01.2009. 08:52
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Comentează
Ziarul Gorjului nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu