COMENTARII
Ce o mai fi?
Mă trezii într-o dimineaţă, pe finalul ăsta de an, şi mă apucai să scriu şi ultimul comentariu pe 2008, fără a avea nici cel mai mic chef de viaţă. Toată săptămâna m-a chinuit o nevralgie şi am umblat prin frig şi ploi pentru o cauză nobilă: un suport de brad. Am găsit până la urmă suportul, dar era mai scump decât bradul şi am renunţat. Fiecare cu problemele lui „esenţiale”, în viaţă: pentru câteva zile existenţa mea a gravitat în jurul suportului de brad.
La un moment dat am creat o adevărată filosofie în jurul suportului de brad. De ce, de exemplu, mai sunt scoşi la vânzare brazii(de plastic sau naturali), dacă nu produce nimeni şi suporţii pentru brad? Logic, nu? E ca în viaţă, când nu există teren fertil pentru seminţele bune sau maşina nu are rezervor pentru benzină, în rest e perfectă sau toată lumea munceşte, dar numai o parte încasează salariul. E ca „bucuria” aia a locului al doilea de la maraton. Ai alergat 42 de kilometri vilgulă ceva şi nu ai reuşit să treci primul linia de sosire, ci eşti „câştigătorul” de pe locul al doilea.
Chiar aşa, pe unde se mai fabrică suporţii de brad în ţara asta? Ar trebui să existe ceva ateliere sau făbricuţe de confecţii metalice, care să producă cele necesare casei. Adică, micii întreprinzători, afacerile de familie, în urma cărora câteva familii oneste să îşi câştige traiul onest. De ce au dispărut suporţii de brad de pe piaţă sau de ce nu se mai fabrică? La ce bun să vinzi bradul, dacă omul nu are suportul? Foarte multă lume păstrează suportul de brad din anii anteriori, o chestie ruginită, făcută din fier forjat, ca gardul de la cimitir – nu cumva ca cei din incintă să iasă.
Ce se întâmplă cu micul producător care ar putea să îşi vadă de afacerea lui de confecţii metalice şi să satisfacă cererea de pe piaţă? Cred că de mult nu am mai auzit atâtea răspunsuri negative, într-o singură săptămână. Nimeni nu a văzut suporţi de brad şi fiecare îşi aminteşte vag că ar fi văzut pe undeva, pe la vreo feronerie, dar nu ştie dacă pe timpul capitaliştilor sau pe timpul comuniştilor. Poate că suporţii de brad au dispărut de pe piaţă ca urmare a globalizării şi o mare corporaţie din Statele Unite ale Americii sau din altă ţară capitalistă deţin monopolul pe suporţii de brad, iar România are interdicţie la importul de suport de brad?!
După zile bune de umblat prin Târgu Jiu, cineva îmi spune de după o tejghea, cu palma mai mult la gură, ca şi cum s-ar fi temut să nu o audă cineva, Securitatea de exemplu, că ştie de unde să cumpăr suport de brad. Am mers acolo unde îmi spusese, dar se dăduseră ca pâinea caldă. Într-o seară, după ce umblasem ore bune prin vânt şi ploaie, după zile de calmante şi băi cu sare şi nopţi nedormite, din cauza unei nevralgii rebele, a venit şi revelaţia. Am găsit şi suportul de brad mult-căutat, iar speranţa a renăscut în ochii mei apoşi de la durerea cumplită de falcă.
Şi totuşi există cineva care produce suporţi de brad şi totuşi e o speranţă în ţara asta că cei care fac parte din clasa mică şi mijlocie produc şi ei ceva şi îşi vând onest marfa. Nu l-am cumpărat. Era mai scump decât bradul în sine. Cam cu vreo 15 lei mai scump. Şi cine dă mai mult pe benzină, decât pe maşină? Sigur că unii ar spune că bradul trece, dacă e natural, dar suportul rămâne, de aia e mai scump! Da, dar parcă ceva nu mă lasă să arunc banii pe el. Mai bine dau o gaură în parchet şi înfig acolo pomul de iarnă. În fine, suportul ăsta era din plastic şi avea un preţ exorbitant, pentru un om relativ calculat, în ceea ce priveşte cheltuirea banului pentru distracţie. Era scump, de proastă calitate şi făcut în China.
Sigur că nu tot ce e făcut în China e ieftin şi bun. Sunt multe lucruri ieftine şi proaste. Multe ajung în România. Chinezii produc şi chestii de lux şi mărunţişuri bune şi ieftine, dar astea sunt mai mult exportate SUA. La noi ajunge marfa de mâna a doua, a treia. Depinde ce elevi au contribuit la realizarea produsului respectiv. Poate nu au provenit dintr-o clasă cu note bune sau cu olimpici.
Nu am mai cumpărat suportul şi am făcut rost de la cineva care a făcut rost de la altcineva, care a reuşit să facă rost la cineva care lucrează în industrie şi pe acolo mai o ţeavă, mai un fier şi suportul e gata. Meseriaşi, ce mai! Nu se mai produce nimic în ţara asta. Totul vine de la răsărit. Ajunsesem la un moment dat, în căutarea suportului de brad, şi pe la magazinul unor chinezi, deschis în cartierul 9 Mai. Eram sigur că găsesc şi am găsit, dar trebuia să cumpăr şi bradul de plastic pentru a face rost de suport.
Când am întrebat-o pe doamna cu ochi oblici de la tejghea am crezut că nici nu ştie ea ce e ăla un suport de brad. Am fost convins de fapt că nici nu înţelege ce vreau să spun sau cel puţin nu ştie cum se traduce suport de brad. Mi-a răspuns sec, într-o română piţigăiată: „Nu ţinem!”. Adică, pe pământul dacilor liberi nu se mai produc suporţi de brad şi chestii mărunte necesare la casa omului şi treaba asta o aflu de la un chinez?!
Ce se întâmplă cu poporul meu? Ce se întâmplă cu dacii liberi? Doar merg la supermarket şi nu mai produc nimic? Am auzit că, din cauza crizei, mulţi daci liberi o să rămână fără locuri de muncă. Poate o merge un atelier de construit suporţi de brad şi de confecţii metalice în general? Poate aşa o mai apărea un loc, două de muncă şi aşa mai salvăm din industrie. Cine ştie ce o mai fi în 2008, dar tare mi-e teamă că industria suporţilor pentru brad e pe butuci. Pe cuvântul meu de chinez! Dinu GROPARU
05.01.2009. 16:00
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Comentează
Ziarul Gorjului nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu