Menu:

„Mi se poate imputa ca nu am încheiat contract de 1.770 de miliarde”

Directorul general al CE Rovinari, Laurenţiu Ciurel, a detaliat în cadrul emisiunii”Cu cărţile pe masă” difuzată de Antena 1 Târgu Jiu, problema licitaţiei privind investiţia pentru depozitul de cenuşă în sistem şlam dens. Preluăm mai jos o parte dintre pasajele cele mai importante.

Politizare excesivă

REP.: Ce presupune afacerea „şlam dens”, suspiciunile pe care le anchetează în momentul de faţă DNA?Totul s-a dezvoltat în urma politizării excesive a unui sector industrial care ar fi trebuit să rămână complet în afara politicii, şi este vorba de sectorul producătorilor de energie.

Aşa este. Şi, începând cu 2005, lucrul acesta a început să fie din ce în ce mai pregnant. Acum a ajuns să fie pregnant chiar în mentalităţile oamenilor şi să-i divizeze. Dacă până în 2005 nu era interesant cine este la Rovinari, cine cu cine votează sau simpatizează, se discutau probleme de producţie şi nimic mai mult, după aceea lucrurile s-au radicalizat. Asta pentru că s-au impus şefii până la nivel de şef de birou, de servicii, de secţii, doar de anumite culori politice. Lucrul ăsta s-a perpetuat într-un oarecare timp. Am ajuns acum în situaţia că dacă sancţionez pe cineva, sunt perceput ca având consiliul de administraţie liberal, că în AGA sunt liberali, reprezentanţi ai guvernului, sunt perceput ca reprezentant al guvernului liberal.

Nu sunt membru al niciunui partid politic, nu am semnat adeziune la niciun partid, să fie foarte clar.

Vreau să spun că s-a politizat excesiv acest lucru. Nu pot să mai sancţionez pe cineva, chiar cu avertisment sau cu schimbare de pe funcţie, fără să mă ameninţe că se duce şi se înscrie la alt partid. Astea sunt chestii absurde până la urmă. Acesta este un lucru care a generat până la urmă şi ceea ce se numeşte, între ghilimele, această afacere – şlam dens. Aceasta este de fapt o lucrare de mediu cerută de Uniunea Europeană.

Toate termocentralele din România sunt obligate prin Legea 349/2005, să închidă depozitele fluide, adică poluante, (fluid înseamnă amestec rezultat din cenuşa rezultată din ardere şi apă, şi să treacă pe depozite inerte, nepoluante). Lucrul acesta necesită o înaltă tehnologie. Soluţia aleasă, care este în capitolele de aderare, este aceasta, şlamul dens. Nu are rost să intrăm în amănunte. Este o chestie costisitoare, este vorba de o investiţie de mii de miliarde, în termen de aproape 15 ani, care trebuie obligatoriu să fie făcută, conform legii.

Aşa este, aşa am făcut. Să vă explic. Toată lumea aude şlam dens, fluid dens. Acesta este „sistemul digestiv” al termocentralei. Asta înseamnă şlam dens, adică produsele reziduale. La fel ca şi corpul omenesc, şi termocentrala are produse reziduale, care trebuie îndepărtate şi colectate sub formă nepoluantă. Trebuie depozitate astfel încât din acel depozit, în câţiva ani, să se facă o gradină, sau o pădure, sau să se pună vie. Ca şi corpul omenesc, când sistemul digestiv se blochează, la fel şi temocentrala, nu poate funcţiona la jumătate din capacitate. În momentul când sistemul de evacuare nu funcţionează, termocentrala se închide. Nu există variante de rezervă. Noi avem termen de conformare 31 decembrie 2008. Nu are rost să ne mai întrebăm acum cine este de vină pentru că nu s-a făcut şi nu s-au obţinut fonduri când a trebuit, în 2005 - 2006. Cert este că cu greu am reuşit să facem o licitaţie la această lucrare mare, în decembrie 2007.

La momentul acela, n-am scos această lucrare la licitaţie ca pe un tot unitar. Am scos-o în două etape, o parte de tehnologie şi o parte de depozit. Ele se întrepătrund inevitabil, au părţi comune. Am încercat să delimităm în aşa fel încât să facem două lucrări în paralel. Asta a fost în cursul lunii decembrie. Între timp s-a perfectat „celebrul” contract cu firma „Şova”, nişte oameni foarte competenţi care ne asistaseră în obţinerea unor fonduri, şi care ne-au scăpat din multe, inclusiv din treaba cu BNP-ul. Ei ne-au semnalat că o lucrare aşa de mare, care presupune trei mii de miliarde, nu poate fi începută fără asigurarea măcar pe un an a surselor de finanţare. La ora aceea, nu aveam nici măcar un cent aprobat. Aceştia ne-a spus ca singura posibilitate este să anulăm licitaţia până când, măcar pentru 2008, să identificăm foarte clar nişte surse de finantare, pentru că mai avem în paralel în derulare încă 2-3 lucrări de mediu foarte mari, şi să mergem eventual la un împrumut pentru anul 2009. Nu aveam fondurile identificate. La ora aceea eram în negocieri cu o bancă, finanţatoare pentru 80 milioane de euro, pentru desulfurare, lucru care s-a concretizat mai târziu. Legislaţia românească interzice începerea unui contract până nu spui de unde plăteşti. Ori, din moment ce nu aveam un buget aprobat, am anulat din acest motiv.

În urma unor discuţii, şi suntem şi noi şapte – opt directori acolo, care avem ceva experienţă, s-a pus întrebarea cine dă garanţia în cazul în care aceasta nu funcţionează. Membrii viitoarei comisii au spus că noi nu ne putem juca cu treaba asta. În cazul în care fluidul dens îngheaţă pe conductă, şi trebuie să oprim centrala, cine-i vinovat? Ce faci cu centrala?

Iniţial lucrarea era făcută de mai multe firme, pe diferite componente, astfel că nimeni nu putea da o garanţie a lucrării pe ansamblu.

Mai avuseserăm o problemă cu un excavator, când o firmă făcuse partea tehnică, alta partea mecanică, o alta modernizarea. Excavatorul nu a mers şi nu identificasem, nici după două luni, cine este vinovat. Fiecare arăta cu degetul spre celălalt şi atunci am ajuns la concluzia că, dacă tot o scoatem la licitaţie, să scoatem lucrarea „la cheie”. E mult mai bine ca cineva să-şi asigure răspunderea, adică să dea garanţie pentru lucrarea respectivă. Asta a fost raţiunea şi este o raţiune managerială pe care mi-o asum, pentru schimbarea acestei încadrări din două sau trei lucrări într-una singură cu un antreprenor general.

Am făcut licitaţie internaţională la această lucrare. Licitaţia a fost publicată în Monitorul Oficial, a fost publicată în jurnalul UE, în presa de tiraj mare din ţară şi în presa internaţională. Este prima dată când se face în România aşa ceva. Au cumpărat caietul de sarcini, ca şi prima dată, un număr mare de firme. Aici este un aspect chiar hazliu, pentru că foarte multe firme au înţeles că este vorba de un depozit de gunoi la marginea oraşului Rovinari. Ori asta este chestie de nuanţă, nu are niciun fel de legatură cu gunoiul.

Singura care a venit la licitaţie a fost un lider de asociaţie, Romelectro, care are licenţa acestei lucrări, a unei părţi a acestei lucrări, partea de tehnologie. Aceasta a luat ca şi subcontractant alte două firme, Energomontaj Bucureşti şi firma Energoconctrucţii Bucureşti. Nu sunt foarte multe în ţară şi nici în lume care pot face această lucrare. Deci aceştia au venit, ne-au oferit o valoare. A fost singura ofertă.

Noi aveam un deviz general facut de un proiectant de specialitate, în care valoarea era undeva între 700 şi 1.000 de miliarde. Când am deschis plicul la licitaţie si am văzut valoarea cu care a venit firma, nu ne-am simţit foarte bine, pentru că valoarea era de 1.700 de miliarde, fără TVA. Deci, de la 700 al nostru până la 1.700 ai lor, am rămas blocaţi. Ni s-a părut foarte mult şi am anulat licitaţia. Aceasta este o problemă pe care trebuie să mi-o asum. La fel şi direcţia de investiţii trebuie să si-o asume. Am observat, după aceea, comparând oferta firmei respective cu devizul nostru, că devizul nostru era realizat în 2005. Atunci litrul de motorină pe devizul general era de 2,2 ron, iar acum este 46 - 47 ron, mai mult decât dublu. Devizul nostru general a fost făcut de către o firmă specializată, o firmă de proiectare. Greşeala asta a fost, devizul a fost actualizast doar cu indicele de inflaţie. Cel mai spectaculos a fost creşterea preţului la forţa de muncă. Dacă, în devizul general, în 2005, erau salarii de trei-patru lei pe oră, acum nu mai găseşti angajator care să dea mai puţin de 6-7 lei pe oră şi chiar mai mult. Deci şi costurile cu munca vie, s-au triplat. De aceea am anulat această licitaţie şi am comandat o reconfirmare a devizului general şi al proiectului respectiv, la costurile anului 2008, la un institut de specialitate. Şi institutul respectiv ne-a dat o plajă undeva între 1500-1800 de miliarde. Deci, practic şi a doua oară am anulat licitaţia. Abia a treia oara am venit cu preţul corect. Ce spune legea? Spune că în cazul în care anulezi licitaţia, următoarea formă la care poţi să treci este negociere cu anunţ prealabil. Asta înseamnă că nu trebuie să mai stai 50 de zile cât stai la licitaţie. Este o formă mult mai rapidă, dar eşti obligat să dai anunţuri la Uniunea Europeană, în SEAP şi în Monitorul Oficial. Am făcut exact ce a spus legea, am dat anunţuri peste tot. Bineînţeles a venit aceeaşi firmă. Şi mi-a pus pe masă acelaşi pret, 1.770 de miliarde.

Ce te lasă legea să faci în cazul următor? Să treci la negociere fără anunţ prealabil cu firma care a venit cu oferta. Ne-am pus la masă, comisia de evaluare formată din trei directori mari, dl. Pisc - preşedinte de comisie, dl. Medinţu - director de producţie, de 35-40 de ani în sistemul energetic, dl. Mihai - şef de serviciu, şi au început să negocieze eventualele exagerări. După vreo două săptămâni, s-au scăzut 200 de miliarde şi s-a ajuns la 1.500 de miliarde.

Deci în urma unei licitaţii şi a unei negocieri cu anunţ s-a trecut la acea negociere fără anunţ. În cazul în care după licitaţie, la valoarea de 1770 de miliarde încheiam contract, legea spune aşa: că dacă identifici sursa de finanţare şi o treci în programul de achiziţii aprobat de CA şi de AGA poţi să închei contractul. Ori, eu aveam o licitaţie cu câştigător, de 1.770 de miliarde. Am renunţat la unele lucrări care nu erau importante pentru acest an. Totul s-a făcut conform legii, nu aşa cum se spune că este „moşia lui ciurel” şi el dictează acolo ce şi cum.

Mi se poate imputa eventual faptul ca nu am încheiat contractul cu valoarea de 1.770 de miliarde. Puteam să-l închei fără niciun fel de problemă, numai că trebuia să identific banii. Am făcut tot posibilul să dau preţul mai jos.

Ce se întâmplă? Firma care a câştigat această licitaţie, Romelectro este singura firmă din Europa care are licenţă pentru această tehnologie. Ei s-au pregătit din timp pentru că au ştiut că o să vină vremea când asta o să se caute.

Dl. Iliescu a făcut parte din comisie, alături de ceilalţi trei directori. Trebuia să asigure partea comercială: fişa de date a achiziţiei, caietul de sarcini. Toată treaba asta a fost în atribuţia dânsului. Mie nu mi-a spus niciodată că ar avea o suspiciune sau că nu ar fi de acord cu ceva. Acesta a reacţionat doar în momentul în care i-am zis, în februarie, că va fi schimbat. Până atunci mi-a zis: „D-le, să nu cumva să credeţi că am ceva împotrivă, eu chiar am fost bolnav. Nu că nu am vrut să semnez. Uite, îţi arăt, am fost în concediu medical. Am fost la Bucureşti să mă operez”. Acum trei zile a fost la mine pe scaun şi mi-a zis că i-au fost trucate declaraţiile. I-am cerut să dezmintă în presă. Eu nu din cauza asta l-am schimbat pe dl. Iliescu, ci pentru că nu am fost mulţumit de activitatea dumnealui pe un an. A fost o discuţie, a înţeles, i-am propus un post unde d-lui a zis că se pricepe mai bine. I-am oferit postul de consilier. Dânsul spune că nu poate lucra cu mine de pe acel post şi că vrea cu totul altceva. Treaba dânsului! Acum este iar în concediu medical sau aşa ceva, nu ştiu ce face la ora asta. Asta a fost! Totul legal, sunt asistat în tot ce fac de avocaţi.

Vreau să mai spun ceva: aceasta este a doua lucrare mare de la CE Rovinari. Prima lucrare mare a fost desulfirarea, cu un împrumut de 180 de milioane de euro. Aici au fost probleme şi de finanţare, cu un credit luat destul de greu. A fost primul credit pe piaţa românească, în energetică nu s-a mai luat aşa ceva, în condiţiile astea. Am fost, ca să zic aşa, deschizători de drumuri. Am semnat primii contractul, am început lucrările, sperăm să ne şi încadrăm. S-a încercat o asemenea abordare în presă. Şi atunci am fost acuzat câte-n lună şi în stele. Norocul meu a fost că firma care a pierdut licitaţia a făcut contestaţie. Trei luni de zile a durat judecarea contestaţiei la CNSC. A venit răspuns că cei care au contestat nu au dreptate şi că totul este în regulă. De data asta nu am mai avut norocul ăsta să mă mai conteste cineva.

Nu sunt 15. Sunt cei 11 din comisie şi eu al 12-lea. Cei care am semnat contractul. A fost o comisie, dată prin decizie, patru directori, şefi de servicii. Unul din cei din comisie a reclamat, degeaba spune poliţia că s-a autosesizat. Scenariul este clasic. Un ziarist, Gheorghe nu-ştiu-cum, toacă două luni la rând acelaşi om: „moşierul, banditul, hoţul, tot ce face acolo este ilegal. Luni scrie un articol pe care-l reia miercuri şi apoi joi. Din morişca asta, care nu mi s-a aplicat numai mie, se autosesizează apoi cineva, procuratură, DNA… Asta este varianta oficială. După care apare cineva, din zona unui anumit personaj, şi-ţi propune să fii cooperant. Cam aşa se pune problema.

Am avut nişte oferte foarte tentante cu două săptămâni înainte de campanie. Să ne întâlnim pe nişte coclauri, că este păcat, că Gorjul trebuie să meargă înainte, să fim toţi uniţi, să facem pace. Acum nu pot să dezvolt, după campanie pot să dezvolt acest subiect. Ce pace să facem? Am văzut că dl. Condescu s-a raliat pe faţă unei anumite forţe politice, ca în 2004, dar se pare că minerii, ca şi atunci, nu au ţinut cont şi nu l-au ascultat.

Am văzut că, într-o emisiune televizată, mi s-a pomenit timp de vreo 20 de minute numele, de către dl. Mischie, că a ţinut în mână contractul pe care era într-o parte semnătura mea şi în cealaltă semnătura lui Şova. Iar Şova ar fi luat de la Rovinari două miliarde anul trecut şi cinci miliarde anul acesta. De fapt, tot contractul este mai mic de două miliarde.

Eu l-am sunat pe dl. Mischie a doua zi şi i-am zis că-l somez public să arate contractul, să-l dea la ziare. Acesta a zis: „D-le, să fie făcătură? Este posibil! Dar să ştiţi că toate astea nu le am de la mine, le am de la domnul cu care am fost la emisiune”. Deci, nu există absolut nicio colaborare, subcontractare, asociere de niciun fel între Victor Ponta şi Rovinari. Eu am în contract patru avocaţi pe care-i plătesc cu o sumă câştigată prin licitatie, cu ora, pentru prestaţiile lor. Între ei, niciunul nu este Victor Ponta. Colaborarea cu această firmă este o soluţie extraordinară pentru complex. Soluţiile găsite de aceasta în treaba cu ICM-ul şi felul cum au negociat în ultimele zile, au meritat investiţia făcută.

11.06.2008. 07:33

Comentarii

cititor 13.06.2008. 21:35

Hai sa-l spalam pe Ciurel.. in regia.. IMPACT, ANTENA1, GHIMPELE... regizor... Gabriela Mladin... cea platita sa-i faca imagine lui Ciurel precum Roxana Stioan lui Mantog.
Au trecut oare la fapte precum cei doi din urma?

Ciurica $ 13.06.2008. 09:27

Bune titluri si subtitluri... doar ca pare ca va curg si voua balele de dragul meu precum individei aceleia de la Antena.... fiti dracului cava mai acizi ca d-aia va da Felixula atatia bani... altfel va decridibilizati.
Va salut de la EURO ba fraierilor... aia care cersiti pe la portile Complexului... chipurile mi-ati blocat conturile... mi-ati blocat "pe dracu" --- tot EU voi fi cel care castiga, ca de obicei.
Mi-am luat oamenii care au tras din greu si electoral si financiar (HOTII MEI DE SUFLET) si i-am dus la plimbare pe la EURO... ne-a dus de fapt Felixula pe toti ca d-aia am tras din greu...
Acu', ba fraierilor, ma pregatesc sa fur la nivel national: imi las pupilul, pe Medintu, la pupitru pentru hotiile marunte, iar eu ma duc la Bucuresti...HA,HA
Ce-i ala slam dens, reparatii de milioane de euroi, generator sau fier vechi????? Cand pe mine ma asteapta "JAFUL DE 5 ANI" la cel mai inalt nivel!!!!
S-apoi poate voi fi chiar presedinte.... cum presedintele HOTILOR???? Presedintele TARII ba fraiere.... HA, HA.