COMENTARII
24 februarie, Dragobetele
“Capul tău cel de Dumnezeu păzit, înainte mergătorule, comoară de dumnezeieşti daruri a răsărit din sânurile pământului; pe care noi primindu-l cu credinţă şi căzând înaintea lui, ne îmbogăţim prin tine. Botezătorul lui Hristos, cu uimitoare minuni şi cu iertare de greşeli”.(Mineiul pe februarie - vecernia)
La 24 februarie după calendarul creştin ortodox se sărbătoreşte aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul. Sărbătoarea populară a acestei zile se numeşte Dragobetele. Regele Irod, la un ospăţ dat cu ocazia zilei sale de naştere, a făgăduit Salomeei, fiica Irodiadei, să-i dea capul Sf. Ioan Botezătorul drept răsplată pentru dănţuirea făcută spre veselia oaspeţilor. Cu toate că Irod se temea de furia poporului, a dat puruncă să i se taie capul Sfântului, aflat în temniţă şi să fie adus pe tipsie în camera ospăţului. A stat capul Sfântului într-una din camerele palatului până când doi monarhi l-au descoperit şi pe ascuns, l-au pus la loc de cinste.
În amintirea aflării capului celui ce a fost înainte mergător al Domnului, Sfânta noastră biserică a rânduit prăznuirea de la 24 februarie.
*** Credinţa populară din unele zone este că Dragobetele (denumirea populară a sărbătorii religioase) reprezintă capul primăverii.
Orice lucru s-ar începe în această zi, merge cu spor.
Se scutură cele din casă şi se aranjează ca să vină binele şi averea.
Vitele se întorc de la iesle, adică nu mai mănâncă aşa mult fân.
Oamenii umblă pe afară, de aceea nu mănâncă mult ca iarna.
Dragobetele, fiul Dochiei şi cumnatul vegetarianului Lăzărică, este în credinţa populară de la noi un simbol al dragostei, având corespondent în mitologia greacă pe Eros, iar în mitologia romană pe Cupidon.
În ziua de Dragobete se dezleagă ciocul păsărilor, care încep a cânta şi a se împerechea.
La Negomir în această zi a împerecherii păsărilor era bine să se “împerecheze” şi tinerii.
Cu apa din zăpada topită la Dragobete, fetele se spălau să fie mai frumoase. Atât Alex. Odobescu cât şi N. Densuşuianu aminteau în satele gorjene cercetate (Broşteni, respectiv Cârligei, Albeni, Petreşti), sărbătorirea Dragobetelui de către tineri “care schimbau vorbe de dragoste”.
La Bolboşi în această zi tinerii se sărutau dar se şi dădeau în dăinăuşi, să fie sănătoşi şi uşori toată vara. La Negomir ei se dădeau din aceleaşi motive în ţiţeică.
La Câmpofeni în ziua de Dragobete tinerii se băteau cu zăpadă.
La Săuleşti fetele şi băieţii făceau dragoste, ca să le meargă bine toată vara, iar la Aninoasa vorbeau şi făceau dragoste ca toată vara să nu fie singuri la muncă.
Tinerele şi tinerii din Cârligei şi Novaci schimbau la Dragobete vorbe de dragoste, crezând că astfel le va merge bine şi vor fi îndrăgostiţi şi iubiţi de toată lumea în cursul acelui an.
Pe Valea Jaleşului în ziua de Dragobete băieţii căutau să sărute sau cel puţin să ciupească câte o fată şi să-i smulgă batista ori brăcirile.
Fetele şi femeile care nu s-au sărutat sau nu s-au ciupit în această zi vor fi urmărite de Dragobete. De aici şi cântecul: “Moşule, cocoşule, / Ce ţi-e barba roşie? / Mi-au roşit-o fetele, / Făcând Dragobetele”.
Se credea că aceia care se sărută nu se vor supăra şi se vor ajuta reciproc. Credinţa în ajutorul reciproc a încetăţenit în satele gorjene şi la Dragobete, obiceiul înfrăţirii (însurăţirii) în zona Roşia Jiu.
În această zi nu se lucrează, fiind rău de lovituri, de pocituri şi de friguri.
Alexandru Doru Şerban
22.02.2010. 13:00
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Comentează
Ziarul Gorjului nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu