COMENTARII
Mesaj minerilor din Jilţ cu ocazia aniversării celor 30 de ani de activitate
In urmă cu 30 de ani, era într-o vineri de august 23, după defilare, când am luat contact împreună cu domnul Huidu Emil ca director coordonator cu noul meu loc de muncă, ca director electromecanic la unitatea nou înfiinţată-IM Jilt. Ajunşi în satul Mătăsari, am rămas surprinşi neplacut când am constatat ca IM JILT însemnă doar conducerea, fără sediu, fără posibilităţi de comunicare şi transport, fără colaboratori, doar minele Mătăsari şi Dragoteşti cărora le lipseau cele mai elementare condiţii sociale şi de muncă. Peste tot era noroi de nu puteai să mergi decât în cizme, iar satul era uitat de Dumnezeu. Erau toate condiţiile pentru ca Bazinul Jilt să fie etichetat Jilţul Sălbatec. Ne-am resemnat şi ne-am încurajat reciproc, propunându-ne chiar din prima zi să transformăm satul în oraş, iar unitatea să fie cea mai modernă şi cea mai performantă. Cu o ambiţie de necrezut am declanşat în paralel, toate acţiunile asigurării condiţiilor necesare desfăşurării activităţii: am început selectiv angajările de personal, am închiriat jumatate din sediul constructorului şi l-am dotat cu cele necesare, am demarat documentaţiile necesare sediilor minelor Mătăsari, Dragoteşti , Cosmăneşti şi carierei Jilţ Sud, a cantinei, a blocurilor şi celorlalte utilităţi, a căilor de acces betonate şi asfaltate. La subteran, activitatea era pe rod, cum se spune, având conturate sectoare şi brigăzi conduse de mineri de excepţie. Nu pot să-i uit pe Teslici de la Drăgoteşti, pe Anton de la Mătăsari ca şefi de sectoare şi maiştri şi brigadierii Titel, Gheorghe, Minciu, Popescu, Marcu, Marcu. In perioada următoare pe harta din Bazinul Jilţ au apărut minele Cojmăneşti, Negomir, Tehomir, Timiseni. Cu toate că minele din Jilţ au avut rezultate relativ bune, economia de piaţă a fost necruţătoare şi fără regret le-a închis. La închiderea lor, am avut aceleaşi sentimente pe care le au părinţii care-şi îngroapă copii...Ce mult mi-a folosit în viaţă activitatea şi experienţa de la subteran, mai ales când am condus direcţia electromecanică a lignitului de carieră şi subteran din România, în timpul RAL Oltenia. Cariera însa, a pornit de la zero. Dacă la subteran erau colective cu care lucram intens pentru realizarea planului, care niciodată nu a fost lejer, la carieră era linişte totala. La început, primii angajaţi la carieră au fost Paicu Aristica şef de sector şi Soare Alexandru ca maistru principal. Au apărut apoi excavatoristul Sărăcin, maistru Nebunu, maistru Goşa, şi alţii. Pentru asigurarea personalul necesar pornirii primei linii tehnologice de la Jilţ Sud, Paicu mergea din poarta-n poarta în satele din imprejurimi, cel mai mare succes înregistrându-l la Buduhala. Putem spune că cca.50% din pionierii mineritulului de suprafaţă din Jilţ sunt din Buduhala. Atunci am organizat cursuri de pregătire profesională pentru meseriile de excavatorist, electrician şi lăcătuş de carieră, am făcut prima reconversie a forţei de muncă din zonă, de la agricultura arhaică la tehnologia modernă de carieră, de la plug şi postavă la buton. Incă de la început, colectivului i s-a insuflat spiritul competitiv, responsabilitatea pentru termenele şi sarcinile stabilite, reuşind cu acest colectiv să obţinem cele mai bune rezultate din minerutul de suprafaţă al Olteniei. Cu excavatorul 01 s-a realizat chiar în primii ani câte 4 milioane de mc steril./an. In Jilţ s-a introdus pentru prima dată, în România, acordul global la masa minieră, câştigurile carierei şi personalului fiind cu 30% peste cele planificate.Cu Soare, Goşa, Bălescu Costică, Nebunu Bertea, Predescu Gelu, Gridan, Feregan , Oiţă Vasile, am adus esenţiale îmbunăţari fluxurilor tehnologice care apoi au fost generalizate în tot mineritul de suprafaţă din ţara. Mi-am dat seama, eu fiind mai tânăr, că trebuie să fac eforturi deosebite ca să mă ridic la nivelul multora din colaboratorii mei, atât profesional cât şi ca responsabilitate. Intuiam că se conturează un colectiv performant şi nu m-am înşelat.. Disciplina nemţească, care i-a caracterizat de la început, a fost ca o boală contagioasă care s-a transmis până în zilele noastre, în ciuda fluctuaţiei care a marcat mineritul. Nici nu ştiu cum au trecut cei 5 ani de colaborare cu colectivul din Jilţ, fiindcă a trebuit să-l părăsesc, eu primind alte sarcini în Bazinul Rovinari.
Incepand cu anul 1991, când s-a înfiinţat RAL Tg Jiu, în calitate de director, am avut satisfacţia de a mă reîntâlni cu acest colectiv mai matur şi mai responsabil decât îl lăsasem.. In Jilţ am gasit un adevărat laborator de dimensiuni industriale, receptiv la toate încercările tehnice şi organizatorice, care, ulterior au fost aplicate în toate carierele din Oltenia Reabilitările cu fonduri de la Banca Mondială, acţiunile tehnice şi tehnologice de reducere a cosumurilor specifice materiale şi de energie electrică sunt doar câteva din acţiunile care au maturizat şi economic acest colectiv.
Toate aceste acţiuni au avut reuşită prin implicarea specialiştilor şi conducatorilor din ultimii 15 ani : Simionescu, Trotea, Predoiu, Ungureanu, Ceuşescu, Iliescu, Paraschivu, Şandru, Drăgoescu şi lista poate continua..Jilţul se menţine fără întrerupere ca un agent economic profitabil, în ciuda îmbătrânirii utilajelor şi înrăutăţirii condiţiilor geominiere.
Spiritul de competiţie şi autocompetiţie a făcut din Jilţ o adevărată şcoală, o pepinieră a specialiştilor şi cadrelor de conducere atât pentru carierele, apărute ulterior pe harta Olteniei cât şi în nivelele ierarhice superioare. Nu pot să nu subliniez faptul că mineritul din Oltenia, şi o perioadă chiar din ţară, a fost condus de specialişti formaţi în Jilţ. Chiar dacă miroase a lipsă de modestie nu pot să nu subliniez tripleta mineritului din Oltenia ; Huidu, Baican Bercea. Am asemănat tot timpul colectivul din Jilţ cu un stup de albine care n-a ” roit” niciodată şi care n-a creat probleme.
In cei 30 de ani de activitate a livrat termocentralelor aproape 100 de milioane tone de carbune – 25 milioane tone din subteran şi 75 milioane, din carieră- (un tren lung de aproape 25000 km sau echivalentul cu energia electrică produsă de un grup de 330 MW timp de cca 40 de ani, fără întrerupere) şi a haldat peste 500 milioane metri cubi steril. Fie că aceste 600 milioane de mc şi tone să reprezinte un piedestal virtual pentru statuia minerului necunoscut din Jilţ ! Câtă muncă, câtă transpiraţie, cât stres, câte sacrificii, câtă boală şi câţi morţi se ascund în spatele acestui munte de cărbune... Cu deosebit respect şi profundă recunoştiinţă, adresez pe această cale, sincere felicitări, urări de sănătate, succes şi la multi ani, colectivului de la Jilţ, cu ocazia aniversării celor 30 de ani de activitate..In condiţiile perioadei care ne aşteaptă, îmi exprim convingerea că vă veţi îmbunătăţi performanţele, la toate “materiile” programei UE. Această convingere porneşte de la faptul că vă suspectez de mult timp de competenţă şi resposabilitate şi nu aveţi cum să nu fiţi condamnaţi la succes. Pentru aceasta trebuie să nu uitaţi un lucru: în minerit, în mod deosebit, faima se rugineşte dacă n-o lustruieşti prin muncă în fiecare zi. Fiindcă în cei 20 ani de colaborare am mai şi greşit faţă de DUMNEAVOASTRA, nu cer să mă iertaţi, fiindcă eu regret, iar dacă s-a întâmplat invers, nu va cer să regretaţi, fiindcă eu va iert.
In încheiere, felicit colectivul din Jilt cu ocazia aniversarii celor 30 de ani de activitate, îi urez sănătate, succese din ce în ce mai mari şi să ne revedem în 2012 când costurile aniversării le vom plăti în Euro !
Dr.ing. Nicolae Bercea
| Conducerea Complexului Energetic Rovinari are plăcutul prilej de a adresa tuturor salariaţilor din cadrul USME Jilţ-Turceni, cu ocazia aniversării a 30 de ani de activitate, multă sănătate şi putere de muncă, în greaua şi nobila misiune pe care o au de îndeplinit. |
29.08.2007. 07:41
Comentarii
Frumos articolul dar sint multe nume care sint "uitate" iar unul dintre ele este Dumitru Ioan, cei de la Tehomir si Cojmanesti si-l amintesc desigur...
aiurea vb tu........pai cum sa fie profitabile fara mine....de unde
sa ia materie prima(carbune)..........astia de acum le fac neprofitabile..
vor sa le inchida.......
Aiurea, daca nu erau complexele energetice, care sa ia sub aripa lor
aceste mine, acum erau inchise de mult. Noroc cu profitul complexelor
care acopera pierderile minelor. Halal conducere !
Comentează
Ziarul Gorjului nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu