COMENTARII
VERNISAJ ACASĂ LA BRÎNCUŞI, 11 ianuarie 2012
Chiar dacă artistul gorjean Teodor Dădălău nu a putut participa la propria expoziţie Acasă la Brâncuşi, organizată la sala Constantin Brâncuşi a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova de către Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău şi instituția la care acesta își desfășoară activitatea - Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj - astăzi, începând cu ora 15,00, Acasă la Brâncuși se vernisează „în semn de prețuire pentru activitatea depusă de cel care semnează expoziţia în slujba promovării operelor brâncuşiene şi tradiţiilor gorjeneşti, omagiind în acelaşi timp plecarea disperat de timpurie din această lume a tânărului fotograf Traian Dădălău”, conform spuselor Feliciei Savintkaia, decana Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.Fotografiile realizate pentru expoziţia de peste Prut au fost ridicate de la Tg.Jiu de către organizatorii din Republica Moldova, care au asigurat transportul şi montajul acestora la sala expoziţională.
La Chişinău, vernisajul va fi însoţit de lumânări aprinse în memoria celui mai tânăr membru al Festivalului Internaţional al Artelor Vizuale GorjFest 2011, care, aşa cum apreciază pictorul Eric Perjovschi, „devenise deja un membru nelipsit al tuturor acţiunilor de cultură, din foarte multe colţuri ale ţării”.
Pentru că am intrat în posesia textului schiţat pentru discursul care marchează la această oră deschiderea expoziţiei, îl voi transmite presei aşa cum l-am primit de la Chişinău, cu mulţumirile că aţi fost alături de familia îndurerată.
VERNISAJ ACASĂ LA BRÎNCUŞI, 11 ianuarie 2011
Text: Felicia Savintkaia,
decana Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău
Expoziţia de astăzi a fost concepută de către artistul gorjean Teodor Dădălău ca un omagiu perpetuu adus lui Brîncuşi, a cărui fiinţă e parte integrantă a istoriei şi culturii româneşti de ieri şi de azi şi trebuie cunoscută şi apreciată oriunde în lume.
De ce poartă numele „Acasă la Brîncuşi”, atât timp cât ne aflăm Chişinău? Titulatura expoziţională a devenit un brand marca Teodor Dădălău, începînd din septembrie 2009, când cea mai mare sală expoziţională din Parlamentul României a fost de-a dreptul neîncăpătoare pentru cele peste 250 de lucrări realizate de artistul fotograf gorjean. Deşi nu poate fi prezent astăzi aici, încă o dată mulţumim artistului Teodor Dădălău pentru promptitudinea cu care a răspuns propunerii Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău de a aduce şi la noi, romînii de peste Prut, o fărîmă din „Acasă la Brîncuşi”. Doru, cum îi spun prietenii, iar noi suntem mîndri că-i suntem prieteni, ar fi trebuit să fie astăzi aici, împreună cu fiul său, Traian, care spunea la Tg.Jiu că-şi dorea foarte mult să treacă Prutul, rîul care desparte un neam cu aceeaşi limbă şi aceleaşi tradiţii. Din nefericire, Traian nu-şi va mai putea îndeplini niciodată această dorinţă pentru că viaţa i-a fost curmată acum cîteva zile, înainte chiar de a împlini 18 ani. Nu-l vom judeca pe Dumnezeu pentru alegerea făcută, cu siguranţă acolo, în Ceruri, are nevoie de îngeri care să protejeze lumea pe care a creat-o sau, mai mult, care să arate celor din cer frumuseţea lumii noastre. Spun asta pentru că Traian Dădălău, moştenind talentul tatălui, devenise deja un fotograf de excepţie pentru vârsta lui.
Acesta este motivul datorită căruia artistul care semnează expoziţia „Acasă la Brâncuşi”, Teodor Dădălău nu este împreună cu noi. Dar, în ceea ce priveşte acţiunea de azi, artistul gorjean spunea că, prin imaginile locurilor care l-au dat lumii pe părintele sculpturi moderne vrea să promoveze tot ce este romînesc ,de calitate autentică şi universal valabil. Mesajul pe care artistul îl transmite din partea cealaltă Prutului este acela că „Arta ne este numitor comun. Poate singurul statornic! De aceea continui să cred, spunea Doru, că nu conservarea, ci tocmai ruperea graniţelor dintre noi şi lume este cel mai loial garant al promovării apartenenţei şi identităţii noastre până la locul pe care-l merităm între valorile lumii… „
Nimic mai adevărat, Doru Dădălău! Ne mîhneşte, în schimb, lipsa de implicare a autorităţilor în promovarea internaţională a valorilor tradiţionale. De aceea am şi căzut de acord să organizăm împreună acest proiect de amploare cu schimburi culturale pe măsură între cele două ţări, începând cu expoziţia de fotografie „Acasă la Brîncuşi”, căreia i se alătură acum lucrările studenţilor de la Facultatea Arte Plastice, Catedra ADA. Speră, că proiectul nostru nu se va opri aici, ci este doar începutul unei lungi colaborări, sau, mai bine zis, regăsiri.
Într-un omagiu adus tănârului fotograf, cu siguranţă astăzi înger, Traian Dădălău şi tatălui său care i-a insuflat respectul faţă de tot ce este viu şi pasiunea pentru frumuseţile acestei lumi, nu pot încheia acest discurs fără să dau citire textului care a fost tipărit pe verso-ul celor câteva sute de fotografii cu chipul lui Traian, rînduri care au ajuns şi la noi şi din care noi toţi, artişti, oameni bogaţi, săraci, de renume sau simpli avem atîtea de învăţat :
„Dragii mei,
Am plecat atât de repede şi n-am apucat să vă spun tot ce-aş fi vrut... Acum, de aici, ştiu mai multe decât am învăţat în cei 17 ani petrecuţi printre voi. Nu mai sunt copilul care alerga cu vântul, regretând că pierdea mereu întrecerea cu el. Acum eu zbor, iar vântul rămâne mult în urmă.
Nu vă temeţi, vă veţi descurca fără mine, nu veţi fi niciodată singuri în durerea voastră. Eu voi fi mereu în preajma voastră aşa cum sunt toate lucrurile şi amintirile pe care le păstraţi în inimi. Fiindcă, din tot ce suntem, inima este locul care ne dictează calea dreaptă. Iar lucrurile... lucrurile au valoare prin ceea ce semnifică, nu prin ceea ce sunt. Comorile pe care le căutăm pe pământ sunt în noi înşine.
Suntem ceea ce gândim, simţim şi facem şi ne-a fost dată puterea să alegem: dacă ne îndreptăm spre Lumină sau către întuneric. Viaţa...azi ştiu că viaţa nu e decât şcoala la care sufletul învaţă să devină înger. Să se poată desprindă şi să zboare liber! Iar în şcoala aceasta promovarea ţine doar de alegerile noastre. Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără să întindeţi mâna unui bătrân, unui copil, unui suferind, fără să îngrijiţi o floare, un copac, o vietate sau fără să spuneţi celor dragi cât îi iubiţi... Altfel, veţi hrăni doar trupul, iar sufletul va rămâne veşnic flămând.
Părinţilor mei... vă mulţumesc că aţi ales să mă aduceţi pe lume şi să mă învăţaţi să aleg rostul bun al vieţii. Profesorilor mei... vă mulţumesc că m-aţi ajutat să descifrez tainele unei lumi atât de frumoase cum e cea în care am trăit. Iar prietenilor... vă mulţumesc pentru toate clipele frumoase. Şi tuturor pentru puterea de a visa, pe care am primit-o de la voi şi o duc acum mai departe.
Cu dragoste, pentru totdeauna,
Traian „
11.01.2012. 20:50
Comentarii
Acest articol n-are nici un comentariu.
Comentează
Ziarul Gorjului nu este responsabil juridic pentru continutul comentariilor. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra va revine in exclusivitate.
* = câmp obligatoriu